Veteranul de război Iosif Cosma Roman a împlinit duminică, 28 martie 2021, vârsta de 98 de ani. La ceas aniversar, a primit urări de bine și multă sănătate din partea comandantului Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia, colonel Marcel Domșa, şi elevilor militari, transmise de către maiorul Cosmin Stan și șeful Cercului Militar Alba Iulia, Petruța Pop. Aceștia i-au dus în dar o diplomă aniversară în semn de prețuire și respect, revista colegiului militar „Inimi sub drapel” și un tort. Vizibil emoționat, venerabilul veteran de război le–a transmis elevilor mult spor la învățătură, dorindu-le să devină ofițeri de seamă ai armatei române.
Veteranul de război Iosif Cosma Roman s–a născut la data de 28 martie 1923 la Ciugud şi a fost încorporat la nici 20 de ani, în cadrul Regimentului 91 Infanterie, la Contigentul 39 cu care a fost relocat la Aiud, în zona Miraslău şi mai apoi la Oarba de Mureș. A ajuns până în Munţii Tatra din Cehoslovacia, iar rănile suferite la cap şi la mâini au lăsat cicatrici vizibile şi astăzi. După război s–a stabilit la Alba Iulia, fiind vecin cu fotograful Marii Uniri, Samoilă Mârza, cu care purta deseori poveşti legate de istorie. Acțiunea s-a înscris în cadrul proiectului de aniversare și omagiere „Credință și patrie – Mărturisiri ale veteranilor de război”, inițiat de Cercul Militar Alba Iulia, au precizat reprezentanții Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia.
La rândul său, șeful Cercului Militar Alba Iulia, Petruța Pop, a transmis următoarele:
Duminică, am avut bucuria să îl cunosc pe veteranul de război, Iosif Cosma Roman, din Alba Iulia. De 8 ani de zile locuiește la fiica sa în cartierul La Recea, într-un cadru de poveste, o locuință înconjurată de o baltă cu pești și multă verdeață. Este o zonă retrasă și foarte liniștită. De fapt, liniștea aceasta m-a întâmpinat prima dată, urmată de trei cățeluși liberi și foarte prietenoși. Domnul Mureșan, ginerele său, ne-a invitat în casă, unde ne aștepta emoționat, ca un copil, un bătrânel cu fața blajină.
S-a născut la Ciugud la final de martie (28 martie 1923) și a copilărit alături de alți trei frați mai mari. Tatăl lor a fost in tinerețe în America, ca mulți alți români care au trecut Atlanticul la început de veac XX, în căutarea unei vieți materiale mai bune. Întors de pe acele tărâmuri, se căsătorește și are patru fii, care aveau să participe toți în Al Doilea Război Mondial. Unul dintre ei, Amos, a fost luat prizonier la ruși și acasă nu s-a mai întors nicicând.
Iosif sau Sâvu, cum îi spuneau cei dragi, era cel mai mic și la nici 20 de ani avea să fie înrolat în cadrul Regimentului 91 Infanterie, chiar în contigentul 39 în care fratele său, Simion, era sergent. „Pentru mine era foarte bine că fratele meu m-a luat în contigentul lui. Nu am primit bătaie niciodată, cum o luau alți soldați.”
Își aduce aminte, ca și cum ar fi fost chiar ieri, de luptele duse împotriva armatei ungare, timp de două săptămâni, în zona Aiudului. Acolo ar fi existat cuiburi de mitraliere maghiară și opuneau rezistență. În această luptă, fratele său, sergentul Simion, este împușcat grav la picior pe raza localității Livezile, iar din cauza rănilor nu va mai participa în război.
Tot atunci și veteranul nostru este rănit la ambele mâini, însă după refacere în spitalul din Craiova, este înrolat din nou, iar contigentul său ajunge la Oarba de Mureș după luptele sângeroase cunoscute. Este luat pe front și ajunge cu camarazii săi până în Munții Tatra, din Cehoslovacia. Povestește că pericolul morții l-a însoțit pe toată durata războiului. În Ungaria, o schijă l-a rănit la cap, iar rănile i-au fost oblojite de o rusoaică soldat. „Femeile noastre, române, nu au pus în timpul războiului mâna pe arme, dar rușii aveau și femei soldat în război. Când m-am dus pe front nicio femeie română nu ne-a adus o boabă de strugure că plecăm în război. Era toamnă atunci. Pe când rușii au dus și femei în război” mărturisește Iosif Cosma Roman.
Pe lângă pericolul morții iminente, a suferit de foame, alături de camarazii săi. Chinuiți au fost și de păduchi, numiți de soldați „partizani” și care stăteau pe ei în strat gros. „Îi luam cu mâna cum iei în palme nisipul”. Din Cehoslovacia s-au întors pe jos timp de câteva luni. După eliberare, s-a întors acasă, s-a căsătorit și a avut doi copii, o fată și în băiat care a decedat de mai mulți ani. Si-a construit casă în Alba Iulia, fiind mulți ani vecin cu fotograful Marii Uniri, Samoilă Mârza. „Era bătrân când l-am cunoscut și am povestit cu el despre Unire și despre război. Mi-a arătat aparatul cu care a făcut poze la Unire și care acum e la muzeu”.
Despre experiența sa în război ne-a mărturisit că oamenii de azi nici nu își pot imagina cât de greu a fost. Înzestrat cu un talent deosebit de povestitor și mult haz, veteranul de război, Iosif Cosma Roman, ne-a oferit o întâlnire de neuitat. „Oamenii nu au răbdare să mă asculte câte am eu să spun cum a fost în război”, a mai mărturisit el.
Fratele său Simion a trăit până acum șase ani, iar întâlnirile lor se lăsau cu povești despre amintiri din război. Astfel că, cei ai casei, cunosc toate detaliile petrecute în vremea războiului, într-atât au fost povestite și repovestite.
Ne-am despărțit cu promisiunea revederii cât de curând, dar nu înainte ca venerabilul veteran de 98 de ani să ne recite câteva poezii din vremea războiului. La mulți ani sănătoși și voioși, domnule locotenent Iosif Cosma Roman!
Fii primul care comentează