Cele două volume de poezie, “Și îngerii plâng” (detalii aici) și “Desculță în Suflet” (detalii aici), au fost lansate, anul acesta, în data de 12 martie, la Editura “Ecou Transilvan”, din Cluj-Napoca. Autoarea, Carmen Cristina Oltean, debutează în spațiul poeziei aducând un limbaj autentic, ce exploreză legătura profundă dintre suflet, natură si Divinitate, accentuând nevoia acută de sens, iubire, compasiune, credință și regăsire de sine a omului contemporan. Autoarea a avut amabilitatea să ne răspundă câtorva întrebări, ale căror răspunsuri le găsiți în cele ce urmează. Așadar…
Cine este Carmen Cristina Oltean?
M-am născut în judetul Alba și am copilărit în comuna Lunca Mureșului. La începutul anilor 90 m-am mutat, pentru o scurtă perioadă, în Zlatna, iar apoi m-am stabilit la Alba Iulia. Aici am lucrat la SICA TV care, ulterior, a devenit PRO TV Alba, una dintre stațiile locale reprezentative ale trustului Media Pro. La începutul anilor 2000, am emigrat, alături de soțul meu, în Canada. În prezent, locuim în Toronto.
De ce poezie? Când ați început să scrieți?
Am început să scriu acum un an, de ziua mamei mele, care a murit cu ceva timp în urmă. Am primit un mesaj sufletesc covârșitor care, pur și simplu, m-a îndemnat, fără nici o altă explicație, să pun mâna să scriu. Iar de atunci, fac acest lucru. Versurile mele sunt scindări ale sufletului și, ca orice om, am trăiri intense, dorințe și vise. În rugăciune, i-am cerut, umil, lui Dumnezeu, că dacă am un dar sădit în mine, aș vrea să scriu și să împart și cu altcineva ceea ce simt, să descrețesc o frunte ori să aprind o făclie în inima cuiva care se simte rătăcit.
Ce anume vă inspiră? Care sunt temele predominante?
Nu am, neapărat, un punct de plecare predefinit. Sunt trăirile mele sufletești și nu mă condiționez în a atribui, ca o condiție obligatorie, figuri de stil, metafore ori rime. Tot ce s-a înfățișat a fost simplu, curgător, neostoit să se aștearnă. Îmi vine greu să corectez ceva scris deja; e ca și cum aș corecta o trăire, ceea ce poate să pară caraghios. Dacă un munte s-a născut din roci vulcanice, asta îi e menirea și frumusețea; dacă Marea Roșie există, e pentru că așa a fost creată; dacă luna are petele misterioase, asta i-a fost dat să poarte la balul cerului. Până la urmă, toti avem o carte scrisă în noi, doar că unii o asezăm și între coperți.
Ce este poezia pentru dumneavoastră?
Este sufletul meu în strofe, fluturi în zbor, trandafiri de îngrijit și conversații cu îngerii. Poezia mi s-a daruit mie si eu m-am dăruit ei, ca și comuniune a sufletului cu Dumnezeu. Poate că, la un moment dat, m-am îndepărtat de suflet dar el m-a găsit prin poezie. Așa că am mers la întâlnirea cu el.
Ce mesaj aveti pentru cititorii noștri?
Acela că a dărui e cel mai frumos act de iubire săvârșit de cineva. Dumnezeu ne-a dăruit universul, ne-a creat pe noi, ne-a sădit sămânța iubirii și ne-a dat în grijă lumea întreagă, cu infinita ei frumusețe.“Dăruind vei dobândi”, după cum a spus și înțeleptul Nicolae Steinhardt. Dăruirea e faptă, mulțumire și fericire. E sete și astâmpărarea ei.
***
Colivia cuvintelor
A coborât mama din duh să-mi spună
Și mi-a șoptit blând
Deschide colivia cuvintelor din tine.
Deodată, aripile mele în duh s-au înălțat
Și-au început să aștearnă pe hârtie
Ce sufletul și mama mi-a dictat
Tot ce iubirea și viața m-a învățat
Am scris șoaptele îngerilor
Cuvintele din colivie aripi suave se înălțau
În poezie se întrupau.
(Carmen Cristina Oltean, dintr-un volum în curs)
Fii primul care comentează