„Casa părintească din Lancrăm, sat situat între orașele Sebeș – Alba și Cetatea Bălgradului (Alba Iulia) era o clădire veche destul de masivă în asemănare cu celelalte case dimprejur. Ne rămase de la moșul Simion Blaga, care fusese, pe vremuri, până pe la 1870, preot în sat. Către uliță, de o parte și de alta a ogrăzii erau două grădinițe împrejmuite cu stâlpi de zid și de gard (…). Trepte de piatră, cizelate de pași și netezite de ploi, suiau din curte în casă. Alături era gârliciul, pe unde coboram în pivniță, pe lespezi sub care forfotea umedă și cu miros pătrunzător o enormă prăsilă de broaște râioase (…). Între casă și șură se înghesuia, pitită, bucătăria de vară, străjuită de un dud cu frunza deasă, sub care vara luam masa, învăluiți de cântecul puterilor păsărești”. (Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor, București, Editura Tineretului, 1965, p. 8-9)
Satul natal, casa părintească și împrejurimile ei au format universul miraculos al copilăriei poetului, dramaturgului și „domnul filosofiei românești”, Lucian Blaga. Aici s-au născut toți cei 9 copii ai preotului Isidor Blaga (1851-1908) și ai soției sale Ana (1859-1933), Lucian fiind cel mai mic dintre aceștia. În primăvara anului 1909, Ana Blaga (rămasă văduvă), vinde întreaga gospodărie și se mută la Sebeș, în casa fiicei mai mari, Letiția, căsătorită cu învățătorul Ioan Pavel, din Lancrăm.
Cumpărată de statul român în anul 1995 și integrată în patrimoniul cultural național, casa a fost restaurată între anii 1997-1998, prin grija Muzeului Satului București, redându-i-se forma și arhitectura inițiale. În august 2000, întreg patrimoniul a fost preluat de către Municipiul Sebeș și a trecut în administrarea Centrului Cultural „Lucian Blaga”. Casa adăpostește manuscrise Blaga, ediții princeps ale cărților sale, obiecte care au aparținut familiei, obiecte de artă populară și mobilier țărănesc (provenite din donațiile sătenilor).
„Locuințele amintirii le considerăm tot atât de trebuincioase educației unui neam, pe cât sunt bisericile pentru credința lui”. (Lucian Blaga, Patria, 1922)
Fii primul care comentează