Îmi aduc aminte, din copilărie, cât de mult îmi plăcea toamna, când ne mutam bucătăria de vară în casă şi primăvara când făceam mişcarea inversă. Încă de pe vremea aceea îmi plăcea să mănânc, dar cu ocazia asta mâncam şi mai cu poftă. Îmi plăceau foarte mult schimbările de genul ăsta. Sau când venea iarna şi făceam focul în sobă. Schimbam zilele calde de afară pe cele calde din casă, iar schimbarea îmi făcea bine, îmi plăcea.
Anii au trecut şi schimbările din viaţa mea s-au produs una câte una, atât cele fizice cât şi cele mentale. Încet, încet, dar sigur. Au existat momente când i-am surprins pe ceilalţi cu schimbările mele (unele în bine, altele în rău, din păcate) şi am ajuns la concluzia că e bine să te reinventezi. Să te perfecţionezi. Să nu rămâi acelaşi în ziua următoare, indiferent cât de mult îţi place în „zona ta de confort”. Să îţi umpli golurile pe care le simţi în viaţa ta cu ceva nou, constructiv, chiar dacă tot ceea ce schimbi în acel moment poate că nu e alegerea cea mai bună. Poţi să schimbi iarăşi dacă vezi că nu funcţionează. Pentru că puterea ta de a alege, de a te folosi de „liberul arbitru” îţi poate da acces la versiunea ta cea mai bună.
Am încercat de toate, şi bune şi rele, şi am ajuns la concluzia că asta e „reţeta” cea mai „delicioasă”: să nu ţii morţiş cu dinţii de părerile tale, să asculţi în jur la ce îţi spun ceilalţi şi să ai discernământul necesar să îţi schimbi unele păreri. Asta înseamnă schimbarea în bine.
Urmăream, zilele astea, o emisiune tv în care câţiva concurenţi prezentau un număr de comedie. Mediocru, spre prost. Atât de prost încât unul din juraţi a ieşit din platoul emisiunii. La un moment dat, la jurizare, unul din cei trei concurenţi a aprobat juratul care considerase că ei au greşit când au jignit pe cineva cu numărul lor. În fine, mie mi se părea că era pe drumul cel bun. Şi, poc, juratul – „eu spun întotdeauna ce cred”, i-a aprobat de genul: „asta înseamnă să fii bărbat, să ţii de punctul tău de vedere chiar dacă e de c…t”. Ce? Asta nu înseamnă să fii bărbat, înseamnă să fii un un bou cu ochelari de cal. Cel puţin aşa mi se pare mie. Să rămâi acelaşi cal limitat şi să tragi în continuare de căruţa grea, plină de ideile tale.
Îmi place să îmi imaginez că puţini sunt aceia care nu iubesc schimbările în viaţă. Sper că sunt mulţi cei care se revoltă împotriva monotoniei, dau cu ea de pământ şi îşi trăiesc viaţa. Nu poartă acelaşi „costum”, zilnic, ci se schimbă şi fizic şi mental, în fiecare zi. Şi, culmea, se mai şi bucură de asta. Se bucură de viaţă. Oameni care la 60 de ani şi-au dat seama că viaţa nu trebuie trăită într-un fotoliu la televizor şi au urcat pe bicicletă şi au mers mii de kilometri pe an sau şi-au cumpărat o rulotă şi au făcut alţi zeci de mii de kilometri pe an şi au văzut lumea. Sau, aproape doborâţi de boală, şi-au pus nişte adidaşi în picioare şi, pas cu pas, au ajuns să alerge la maratoane. Asta înseamnă schimbare. Important e să o acceptăm ca pe o mare putere pe care o deţinem şi să îi dăm ocazia să facă minuni în noi.
Aceste gânduri v-au fost oferite de Aristocrat Boutique
facebook: Aristocrat Boutique Alba Iulia
Fii primul care comentează