Deconectează-te!

cernealaCând eram mai mic stăteam aşa şi mă gândeam: „Oare eu ce o să mai fac când o să fiu mare? Că deja cerneala a fost inventată…”. Cam aici se oprea ştiinţă la mine, pe lângă că aveam o simpatie ciudată pentru cerneală. Încă nu mergeam la şcoală, să lămurim lucrul acesta. Eram încă mic şi prostuţ. Acum am mai crescut niţel şi m-am şi „deşteptat” într-o oarecare măsură.
Apoi am mers la şcoală, am învăţat tot ce trebuia învăţat la vremea aceea şi procesul de învăţare continuă şi în ziua de astăzi. Ca la orice om normal, nu?
Şi aşa „cerneala” mea a luat de-a lungul timpului tot felul de forme: de televizor plat, telefon mobil, calculator, internet, e-mail, Facebook, tableta, software dedicat pentru ceea ce fac zi de zi, descoperiri medicale uimitoare, telefoane care se împachetează de încap te miri unde apoi îţi scanează irisul, hoteluri subterane, călătoria către planeta Marte, roboţi care încep să semene izbitor de bine cu oamenii. Lista continuă şi fiecare zi vine cu elementul ei surpriză. Totuşi (şi am mai tras la un moment dat un „mic” semnal de alarmă) până unde?
Pentru ce, am înţeles. Pentru că la un moment dat teoretic şi practic planeta noastră dragă va fi în pericol de a fi lovită de un asteroid sau ceva omuleţi cu mai multe picioare. Pentru că oamenii încă mai mor de anumite boli care nu ţin cont de contul din bancă (ce ironie…). În concluzie, oamenii descoperă constructiv. Dar din păcate o parte din invenţii nu sunt folosite pentru ce au fost proiectate iniţial. Nu vorbesc de cele distructive, cele folosite în scopuri militare, agresive. Vorbesc despre cele care ne limitează pe noi, că oameni. Până unde ne întindem? Există nişte limite? Sau ele deja au fost depăşite de mult  şi au ajuns la un nivel pe care încă nu suntem pregătiţi (sau nu e timpul) să îl folosim? Vorbesc de călătoria în timp, invizibilitatea, maşina electrică unplugged1super-performanta, extratereştrii care sunt de mult printre noi, călătoriile pe toate celelalte planete şi întâlnirea cu mulţi dintre vecinii noştrii, capacitatea de a programa exact fenomenele naturii (cutremurele, tornadele, ploile), sistemele de comunicaţie, înregistrare şi analiză a informaţiei încorporate în corpul uman. Da, de mic mi-a plăcut SF-ul, am iubit cărţile lui Jules Verne şi singurul meu almanah SF Anticipaţia care mi-a marcat în mod ştiinţifico-fantastic copilăria chiar şi prin pozele pe care le priveam ore întregi (eram prea mic să înţeleg ceea ce citeam pe-acolo). Câteodată sper că aceste limite au fost depăşite. Dar doar câteodată. Atunci când îmi dau seama că ceea ce apare, la viteza cu care apare ne distruge încet-încet personalitatea, umanitatea şi mai toate cele care ne deosebesc de maşini (şi ne vor deosebi întotdeauna). Atunci când, stând la birou îmi scot căştile de pe urechi şi tot ce mai aud e un clicait-dreapta/stânga continuu. Click, click, click. Şi de acolo, din spatele monitorului, schimbăm virtual vieţi în biţi şi rămânem conectaţi ore în şir într-un spaţiu virtual care creşte din ce în ce mai mult cu riscul de a ne înghiţi la un moment dat. Poate că uneori nu ar fi rău să ne întoarcem la stilou şi la cerneală.
Una din cele mai grozave invenţii zic eu, încă din copilăria mea.

Despre Redacția ProAlba 31296 Articles
Contact: office@proalba.ro | 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*