În data de 30 iunie, de la orele 15:00, în incinta Bisericii Evanghelice sex XIII din Vințu de Jos, va avea loc lansarea volumului de poezie „Drumul Pașilor Neopriți”, avândul autor pe poetul Dan Ioan Groza. Invitați speciali la lansare sunt Petru Făgăraș, Preşedinte Liga Scriitorilor Români filiala Alba și Cantautorul Nick Iosub.
Despre poetul Dan Ioan Groza
Cândva, cineva spunea: „Dumnezeu este Totul…Iar Timpul e o parte din El.” Frumoase rânduri, pline de sensibilitate şi adevăr. Poezia lui Dan Ioan Groza, îmi aduce multe sclipiri de bucurie în suflet, întrucât deşi este tânăr, la început de drum, dezbate o temă pe care nici măcar unor bătrâni nu le spune nimic şi anume „veşnicia”. Probabil nu pe mulţi îi interesează acest aspect, fiind prea ancoraţi în grijile acestei vieţi. Să îţi ţi mintea mereu cu gândul la veşnicie, la Rai şi Iad, se spune că este cea mai mare înţelepciune. Asta pentru că, gândul că vei putea ajunge odată într-un loc nedorit, te poate împiedica să mai păcătuieşti.
Poetul Dan Ioan Groza subliniază foarte mult aceste aspecte în cartea de faţă, cuvintele “veşnicie”, “Rai”, “Iad”, „Dumnezeu” fiind prezente în aproape fiecare poezie. Mihai Eminescu, spunea într-una din poeziile sale “Multe flori sunt, dar puţin rod în lume o să poarte. Toate bat la poarta vieţii, dar se scutur, multe moarte”. Asta pentru că nu contează dacă în viaţă compui o carte, două, trei. Dacă prin ele nu laşi un mesaj clar, care să îndrume cititorii spre viaţa veşnică nu spre moarte, ai scris-o degeaba. Tot ceea ce scri şi laşi în urma ta, trebuie să aducă şi roade. Ceea ce semeni, aia vei culege. Unii scriu cărţi asa pentru a fi scrise, alţii scriu cărţi care pot duce cititorul la gânduri necurate, iar roadele finale le vor plăti scump într-o zi. Scriind o asemenea carte, ca cea de faţă, nu ai cum să nu aduni roade bune, atâta timp cât sămânţa pusă în filele ei, este una plină de înţelepciune.
În volumul “Drumul paşilor neopriţi”, poetul ne îndreaptă mereu paşii spre veşnicie, spre viaţă, zbătându-se cu toate resursele posibile, să înveţe oamenii cum sa dobândească veşnicia, fericirea. Cu toţii avem tendinţa să ne abatem de la calea cea strâmtă şi să o luăm pe cea largă, însă întotdeauna trebuie să privim ţinta finală şi nu momentul în care ne aflăm în prezent. Poetului îi doresc să îşi atingă idealurile. Am înţeles că acest volum este o mulţumire sufletească pe care o merită cu desăvârşire. Doresc să mai adaug fericirea, rostită de Iisus Hristos pe munte, care i se potriveşte de minune acestui poet la început de drum şi anume: “Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, căci aceia se vor sătura!”. Spun că i se potriveşte autorului, întrucât acesta pare însetat după dreptatea divină. De aceea scrie cu atâta râvnă şi atâta dragoste despre Dumnezeu, presărând peste sufletul viitorilor săi cititori, sfaturi şi îndemnuri, demne de mântuire.
Cu multă dragoste,
Poeta Diana Hopîrtean absolventă a facultăţilor de Jurnalism si Teologie, Alba-Iulia
Fii primul care comentează