De trei zile-ncoace…fbk-ul nu-mi place

21 august 2015 Redacția ProAlba Timp liber 0

De curând, din ciclul „cititorului îi stă bine cu facebook-ul larg deschis ca să vadă bine ce scrie pe wall-ul vecinilor”, am citit pe peretele unui prieten din facultă, cum se simţeşte el după câteva zile fără facebook. Şi boooinggg, parcă mi s-a arătat… da, ştiu, în unul dintre articolele trecute renunţasem la butonul de facebook. Dar jur, nu din vina mea, a trebuit să îl repun la loc! Asta după ce mi s-a resetat o dată telefonul şi m-am trezit iar cu butonul Fb pe ecranul principal şi apoi, după o a doua renunţare la butointofacebook am fost obligat, dom’le, să îl înfig pe ecranu’ principal că altfel nu îmi mergea navigaţia. Nu râdeţi, nu râdeţi, e real şi era foarte aglomerat în Cluj şi asta era unica soluţie. Nu râdeţi, că o să vi se întâmple şi o să doriţi să auziţi notificările de Fb în locul unor claxoane de bulgari sau mai ştiu eu pe unde umblaţi vara asta şi vă treziţi fericiţi că nu aveţi HereDrive-ul activat. Ok, deci unde rămăsesem? A, bun. Să nu credeţi că am stat cuminte tot timpul cât nu l-am avut pe telefon. Dar am fost mai liniştit. No mo’ notifications, no mo’ sitting on a beer cu prietenii virtuali. În fine, intrat să zicem o dată pe zi şi dat nişte like-uri eventual share la articolul lunar. Şi cam atâta. Dar o dată cu instalarea pe telefon, am băgat iar pe dracu-n casă. Dejaba am scos eu notificările că mă trezeam, să zicem că stăteam la coadă la bancă, şi zip-zip mai vedeam un status… Apoi, în locul unde chiar şi regele merge singur, zip-zip mai dădeam un mesaj. Hei, nu vă strâmbaţi, pun pariu că 90% din voi faceţi aşa (şi sunt optimist când spun cifra asta). Deci, o să ziceţi că nu îs ocupat, că nu am ce face, să ştiţi că lucrez minim 9 ore pe zi şi „bag tare”, ca să zic aşa. Dar seara, în momentele de relaxare, de linişte, mai vedeam un status, mai găseam un vechi prieten (cu care nici până astăzi nu am vorbit nimic), mai vedeam un articol interesant şi revoluţionar… chiar senzaţional!!! Până când, la un moment dat, mi-am dat seama că am început să verific reţeaua mai des decât verificăm starea vremii pe telefon, când am mers la mare anul ăsta. Că ba plouă, ba nu plouă, ba erau şanse de 60 % să plouă, ba arăta vreme 100% bună în următoarele 2 ore, deşi era clar că o să ne ude cu găleata. Şi uite aşa, în seara asta se făcură 3 zile de NoFBuk. Pe care am intrat ca să arăt nişte poze faine făcute de o cunoştinţă. Care nici măcar nu mi-e prieten pe Fb, e prietenul unui prieten de-al meu şi cred că la un moment dat am făcut cunoştinţă „live” cu el. Cum e? Fain, mă. Foarte fain. Aşa weekend plin am avut şi nu a trebuit să postez nimic din ce am făcut. Dar vă povestesc: sâmbătă am mers să mâncăm cava bun (da’ nu vă arăt nici o poză, sâc!), am fost la piscină (mă rog, aici nici să vreau nu o să vă arăt că era apa cam verde) dar a fost fain că am fost toţi acolo, apoi seara am văzut un film foarte bun şi unul foarte prost, a doua zi am mers cu bițele pe un vârf de stâncă, sus, deasupra Ampoitei şi apoi ne-am dat ca și cretinii prin toţi mărăcinii şi am făcut 7 pene (unii mai multe, alţii mai puţine), am făcut poze faine pe care nu le pun pe Fb pentru că mi se pare mai fain să vă povestesc acuma şi voi să citiţi peste 3 săptămâni despre ce am făcut (e mai bine aşa, de ce să salivaţi live extraordinarele noastre aventuri? :)). Deci, încă o dată, fain. Hai să fim puţin serioşi: în poze, viaţa pare mult mai colorată decât este, aşa-i? Pot să vi le descriu eu în țânșpe mii de cuvinte că nu o să vi se pară extraordinare momentele mele, dar dacă puneam nişte poze din ceea ce am făcut în weekendu’ ăsta sau nişte super-statusuri existenţiale care de fapt arată numai normalul din viaţa noastră care nu are nevoie de aplauze (adică like-uri), oau ce super-aventurier păream! Poate că o să fiu în asentimentul unora dar, întreb şi eu, chiar e necesar să punem statusuri în fiecare moment al existenţei noastre? Ne face mai fericiţi că ştie tăt poporu’ pe unde suntem, ce facem şi cum ne simţim? Lumber-boy se simte iubit la pensiunea Drumul din Deal… şi? Foarte bine, şi?.. sau Piți-girl se simte incredibil citind o carte. Şi? Să aplaudăm cu like-uri şi să dăm comentarii gen: hai că poţi, mai poţi o pagină! Bravooo, un big like! Ai văzut că poţi să ajungi la pagina 4? Ştiam noi, noroc că ţi-am dat 1000 de likeuri ca să te încurajăm!Hai, că exagerez puţin acum, am prieteni care pun chestii faine, poze de pe coclaurile pe care umblă din când în când şi pe care mi le doresc şi eu, lucruri interesante pe care le fac fără a le bifa şi cu statusul I’m feeling…Dar uneori e prea mult. Prea mult ne îndreptăm către ceilalţi, curioşi să le cunoaştem statusurile în loc să ne îndreptăm către noi, către interiorul propriu sau al familiei din care facem parte şi să ne dăm nouă un big like atunci când facem orice e real, tactil şi supernepartajabil, ceva pe care nici măcar inventatorul Fb-ului nu o să poată în veci să îl „share-uiasca” în “comunitatea de useri”. Hai, log-out şi la joacă!