Rezervaţia naturală Detunatele, Bucium

Sus, la 1.200 de metri altitudine, în Ţara Moţilor, se arată pustie de vegetaţie o siluetă distinsă, modelată de forţele naturii:  Detunata Golaşă. Inclusă pe harta manifestărilor vulcanice din Apuseni, în ciuda numelui, la poale este înveşmântată de păduri de conifere şi foioase care îi imprimă o notă de culoare preponderent verde, pătată ici-colo cu dâre jucăuşe de lumină şi întuneric. Primăvara, câte un pâlc de vegetaţie verde crud se pierde printre uniformitatea brazilor iar toamna, aceeaşi formaţiune de foioase, se transformă într-un galben cald, liniştitor. Pe măsură ce urci în sălbăticia plină de mister, prima dintre Detunate rămâne golaşă, aşa cum o defineşte propriul nume. Şi bine am spus „prima dintre Detunate” căci, la 1,5 km distanţă, se zăreşte cel de-al doilea vârf de bazalt vulcanic al Apusenilor. Diferit, împădurit masiv cu molid, cu vegetaţie deasă,  de unde îi vine şi numele de Detunata Flocoasă. Detunata Goală (1040 m) şi Detunata Flocoasă (1258 m) sunt formaţiuni bazaltice de formă prismatic-hexagonală, rezultate în urma unor procese vulcanice derulate în urmă cu circa 10 milioane de ani. Monumente ale naturii, ceva ce rar ţi-a fost dat să vezi. Tragi adânc aer în piept, căci este din belşug, şi porneşti pe poteci înguste şi întortocheate care te duc în zona de maximă spectaculozitate pentru a descoperi frumuseţea în mediul ei, pentru a-ţi limpezi mintea şi a-ţi bucura sufletul. În drum spre crestele golaşe, vei descoperi un fenomen invers normalului- pârâul care îngheaţă în aprilie, rămânând astfel până la terminarea sezonului cald. Gheţar de vară, unde ai  mai pomenit aşa ceva? Ai impresia că ai păşit într-o poveste şi faci parte din ea. Te afli într-una dintre cele mai distincte şi mai atrăgătoare rezervaţii din ţară. Până în vârf, ţi se revelează o lume fermecătoare, sălbatică, ascunsă în codrii Carpaţilor, care culminează cu iviri impunătoare de bazalte sub forma unor măguri vulcanice, aşezate oarecum haotic dar sistematic în acelaşi timp. Statuar este versantul vestic al Detunatei Golaşe, alcătuit din coloane verticale de bazalt, în combinaţii de gri- păcuriu, dispuse în stive, ca şi cum ar forma o uriaşă orgă de biserică. Ssssstttttttt, linişte! Ascultă sunetul naturii, trăieşte în acelaşi ritm cu el. Ajuns sus, pe culmi pustii şi golaşe, ai impresia că dacă întinzi puţin mâna, ai putea atinge cerul. Pare atât de aproape… Asta dacă nu priveşti în jos, unde este abisul. Haide, ridică-ţi privirea în zare şi o să ţi se arate minunatele peisaje ale Munţilor Metaliferi. Uite, acolo, în departare, se contureză Muntele Găina, Muntele Mare, Muntele Vulcanului. Vezi şi Negrileasa, unde în zile de mai îmbobocesc sălbatic narcisele. Natural, în mediul lor, albe, pure, frumos mirositoare. Reprezentând una dintre atracţiile turistice de mare interes ale judeţului Alba, zona Detunatelor a fost declarată rezervaţie naturală încă din 1936, datorită înfăţişării sale atât de stranii. În apropiere, pierdută în sălbăticia năucitoare, găseşti Casa Memorială Fefeleaga ridicată în memoria Sofiei Danciu, femeia din a cărei viaţă s-a inspirat Agârbiceanu când a scris arhicunoscuta nuvelă. Şi, cum interesul creşte direct proporţional cu nota de mister şi legendar pe care o ascund plaiurile româneşti pierdute în adâncul munţilor, să vedem ce istorisesc legendele locului.Pocccc, se aude înfricoşător zgomotul pe care îl produce o piatră desprinsă din masiv, în căderea sa pe masa de grohotiş de la poalele muntelui. Ai spune că undeva în ceruri a bubuit deşi nu a fost altceva decât sunet lumesc, o prăbuşire de pietre la Detunate. Iată de unde le vine denumirea. Pooooooccccccccc! Se zvonesc multe despre apariţia acestor formaţiuni iar bătrânii satului se întrec în poveşti şi legende. Una dintre ele spune că la începuturi exista doar o piatră gigant. Într-o zi toridă de  vară, pe timpul unei furtuni puternice, cu tunete si trăsnete, un fulger a despicat masivul în două forme diferite, rezultând astfel cele două Detunate. De atunci, mulţi curioşi vin să vadă stâncile cele cioplite de fulger şi se pare că aici se adăpostesc pustnicii, în dorinţa de a-l afla pe Dumnezeu în inima muntelui.O altă legendă vorbeşte despre averea neasemuită a unui rege avar, ascunsă de către acesta sub piatră, pentru a nu fi prădat.  După sute de ani, Diavolul a aflat despre comoara ascunsă în piatră şi a început să sape, din dorinţa acerbă de a se îmbogăţi. Furios însă că nu a găsit nimic, a aruncat cu trăsnete năprasnice în piatră, despicând-o în cele două formaţiuni vizibile astăzi şi distrugând comoara. Există şi o legendă tragică, care începe cu povestea unui tărâm locuit de uriaşi şi zâne, între care existau conflicte permanente. Fiul conducătorului uriaş, frumos şi viteaz, care se lua la trântă cu bourii si urşii ce trăiau în pădurea Buciumanilor, s-ar fi îndrăgostit într-o bună zi de o gingaşă zână. Rătăcit în pădure şi culcat la poalele unui brad, a observat în depărtare o luminiţă, de unde se auzea şi cântecul dulce al unei doine. Fiul uriaşului s-a îndreptat spre lumina seducătoare şi în poieniţă a descoperit o fecioară frumoasă, care cânta lângă foc, o zână diafană. S-a îndrăgostit pe loc de chipul ei blajin, de ochii ei sclipitori şi de atunci se întâlnea zilnic cu ea, în pădure, pe ascuns. Când tatăl său a aflat despre această nelegiuire, i-a urmărit pe îndrăgostiţi în pădure, a omorât-o pe zână, iar fiul, cu sufletul zdrobit de durere, şi-a  înjunghiat părintele drept răzbunare. În acel moment, pământul s-a deschis şi flăcări năvalnice ivite din adâncimea lui au înghiţit toţi uriaşii şi trupurile indrăgostiţilor. Apoi, flăcările s-au transformat în stană de piatră. Cu gândul la poveşti, cu privirea uimită şi pasul grăbit, de la Bucium până pe vârful Detunatei Golaşe faci aproximativ 60 de minute. Nu o să fie cel mai ușor traseu pe care l-ai parcurs şi vei întâlni obstacole dar satisfacţia de a te afla în vârf de munte, între prăpastie şi albastrul infinit al cerului, este incomparabilă, de nedescris în cuvinte.  E ca şi cum ai păşi într-unul dintre acele locuri pe care numai în vis le poţi vedea, a caror frumuseţe îţi taie respiraţia şi te fac să te întrebi cât de fabuloasă poate fi natura în diferitele forme pe care le îmbracă, fie ea Golaşă, cu forme de orgă sălbatică,  fie ea învelită în mantia verde a pădurilor de foioase sau conifere. De vrei să o descoperi, de vrei să păşeşti pe drumuri forestiere, poteci înguste, cărări neumblate, ai încredere în ghidul călătorilor de România-www.holario.ro. Un click şi ai traseu personalizat şi drumuri deschise care te duc până sus, în vârf, acolo unde ţi se aşează la picioare lumea întreagă.