Protestele de stradă, deplin justificate

Recentele proteste de stradă din capitală, dar şi din alte peste 40 de oraşe din ţară, proteste care au debutat în 12 ianuarie a.c. şi care azi împlinesc 12 zile, reprezintă o expresie a înţelegerii de către oameni a semnificaţiei mesajului transmis prin motto-ul citat de către celebrul preşedinte francez.

Cauzele care au generat protestele respective sunt multiple: sărăcia, dezamăgirea şi nemulţumirea profundă faţă de maniera de guvernare, diminuarea salariilor şi a pensiilor, şomajul, politica clientelară, hoţia, corupţia etc. Este larg răspândită afirmaţia că după Revoluţie în România s-a risipit şi s-a furat enorm fie din incompetenţă şi din lăcomie, fie prin forme de mafie organizată după cele mai minuţioase reguli. Marea corupţie – spunea o judecătoare la TV – se face cu legea în mână! Nu rezultă din modul de guvernare faptul că cei de la Putere au înţeles să servească, fără excepţie, oamenii, să le garanteze existenţa. Dimpotrivă, criza actuală le-a prilejuit diminuarea deficitelor bugetare pe seama populaţiei cu venituri mici şi nu a clientelei politice, beneficiară în continuare a unor salarii exorbitante şi a unor contracte grase, adeseori lucrări în care estimarea şi evaluarea costurilor este o aventură economică: străzi, şosele, poduri, stadioane (comparaţi, spre exemplu, costurile stadioanelor din capitală şi de la Cluj-Napoca, unde primul a costat cel puţin de patru ori mai mult decât al doilea). Niciodată în cei 22 de ani nu a existat o guvernare mai coruptă: arestarea şi întemniţarea unor demnitari şi primari ai puterii (din Râmnicu Vâlcea, Craiova şi Cluj-Napoca) este edificatoare. Incredibilă şi revoltătoare este şi tergiversarea şi nejudecarea altor dosare de corupţie din guvernările anterioare, precum cele ale lui Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu şi Şerban Mihăilescu. Nu mă îndoiesc de faptul că povestea cu milionul de la mătuşa Tamara va intra în istoria umorului politic.

Manifestanţii au avut o componenţă deosebit de eterogenă: tineri şi bătrâni, studenţi şi şomeri, pensionari, taximetrişti, suporteri de fotbal şi, evident, diversionişti! Altfel nici nu puteau să apară unele altercaţii şi lozinci ciudate precum „PDL=USL”. Au fost însă şi lozinci interesante care atestă simţul umorului la români, inclusiv în situaţii grele, dureroase: „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi”.

Diversiunile şi manifestările la toate posturile de TV, de la stânga la dreapta, au fost la ele acasă, mai ales cele referitoare la numărul participanţilor şi la solicitările acestora. Toţi politicienii, inclusiv cei ai Puterii, au admis că nu a existat un dialog social corespunzător. Premierul Emil Boc a repetat în mai multe rânduri că dialogul social a fost necorespunzător, dar la „reproşul” unui reporter referitor la intervalul de timp de trei zile în care n-a avut reacţie la proteste, a susţinut că de fapt a avut o legătură permanentă cu autorităţile. Am rămas perplex: între guvern şi autorităţi există ordine şi dispoziţii, pe de-o parte, şi rapoarte şi informări, pe de altă parte, ceea ce numai dialog social nu e!

Dacă „războiul este forma violentă şi colectivă a conversaţiei” (Al. Arnoux), politica este arta dialogului, a compromisului, arta de a trata, arta relaţiilor sociale, ceea ce înseamnă că şi în prezent între Putere şi Opoziţie s-ar putea ajunge la o înţelegere, la un pact, idee avansată de magnatul Ion Ţiriac şi analistul politic Emil Hurezeanu.

Soluţiile avansate cel mai frecvent pentru ieşirea din criza economică şi politică au fost: demisia preşedintelui şi a guvernului, guvern tehnocrat, dizolvarea Parlamentului şi alegeri anticipate.

Mie mi s-a părut foarte interesantă propunerea lui Marius Ghenea, om de afaceri, de a se crea un Tribunal de Conciliere Naţională, ca acela din Africa de Sud sub conducerea lui Desmond Tutu, care să încurajeze întreaga populaţie să participe la selecţia şi crearea unei noi clase politice.

Personal, optez pentru constituirea unei comisii de experţi din ţară şi de la UE, care să examineze şi să evalueze oportunitatea structurilor de conducere de la nivel naţional, interjudeţean şi judeţean, personalul existent aici şi să dispună eliminarea şi/sau reducerea lor. Opinia că aici trebuie să se intervină prompt şi fără rezerve este unanim recunoscută. S-ar elimina astfel o parte considerabilă din clientela politică şi din aparatul birocratic prea numeros.

O ultimă soluţie pe care o propun se referă la interdicţia parlamentarilor de a mai exercita şi alte funcţii importante precum: ministru, secretar de stat, preşedinte de agenţie naţională, şef al regiilor, rector ş.a.m.d. Pe de o parte, o persoană care exercită concomitent mai multe funcţii importante nu poate fi eficientă, performantă în toate domeniile în care activează, iar pe de altă parte, mi se pare absolut nedrept ca unii să aibă mai multe surse importante de câştig, iar alţii, nici una!

Alba Iulia,

24 ianuarie 2012

Motto: Politica e o chestiune prea serioasă pentru a fi lăsată politicienilor

Charles de Gaulle

prof. Nicolae Ota

 aracer.mobiкак взломать wi fi через андроид