Primăvară. Copacii stau în aşteptare. Încă nu au izbucnit mugurii dar cerul încălzeşte şi luminează. Gânditor, cu bărbia sprijinită în dosul palmei mă uit la oameni. Ciclicitatea zilelor, a primăverilor, perspectiva unei noi veri cu două tăişuri. O fată frumoasă, îmbrăcată în negru şi cu mers uşor, te linişteşte, întocmai ca o vorbă potrivită sau te tulbură. Mi-e ciudă că tinereţea se consumă fizic în corpuri de fier şi beton şi mi-ar plăcea să pot simţi şi vedea tot ce înseamnă primăvară.
Când m-am mutat la Bucureşti în 2007, oraşul mi se părea înghesuit. Acum îmi pare că fiecare om are culoarul său şi numai dacă vrea să se abată de la el se poate simţi claustrat. Picătura chinezească pe care uneori o întreţine răul n-are efect în faţa iubirii şi a sincerităţii. Verde.
Pomii încă nu sunt verzi dar sufletul meu este. Deşi zăpezile au ţinut puţin, părul meu are ghiocei, aşa cum îi place tatălui meu să spună, când se uită atent şi vede că anii şi-au pus amprenta nu doar pe sufletul şi interiorul meu dar şi pe înfățișarea ce-o am acum.
Comparaţi cu aşteptările nici unii dintre noi nu vom câştiga şi mă gândeam în timp ce zeci de imagini intercalate se perindau în faţa mea, ca pe o rolă de film, la copiii care se vor naşte. În sarcina noastră va cădea să-i modelăm, dezbărându-ne de scuze din reflex şi de căutarea unor justificări. Mă gândeam că va trebui să găsim o formulă de comunicare cu ei care să nu le amputeze speranţa şi nici să le creeze un reflex al fugii spre fragmente de resemnare, paradoxal necesare uneori pentru a putea trăi în continuare. Poate trebuie să nu ne mai fie frică să murim sau să pierdem.
Niciodată nu va fi o lume perfectă întrutotul, însă una frumoasă sau mai frumoasă, ar putea fi. În sarcina noastră cade să ne luptăm, chiar cu preţul unui sacrificiu personal. Dar cum? Mecanismele sincerităţii, credibilitatea lor, par unelte vechi şi ruginite aruncate într-un colţ de magazie, într-o lume în care nu primează mugurii verzi care stau să izbucnească, ci interesul de moment, vopsit în compromis util.
Câţi dintre oameni nu sunt împovăraţi de frici sau necunoaştere şi din aceste cauze nu ajung să abandoneze exerciţiul unei mai bune comunicări cu micile fiinţe care vin, se bucură de lucrurile simple şi ne cer să le explicăm ce sunt oamenii, nu ce este natura. Cad pradă unor dorinţe pe care oamenii le-au întruchipat şi au făcut din ele filoanele unui fel de dependenţă fără de care nimeni pare că nu mai poate trăi.
Bicicletă este un cuvânt cheie al generaţiei mele de copii. Lipsa ei, aşteptarea sau fericirea. Vorbind în numele generaţiei. Nimeni nu se revoltă. Mici răbufniri pe ici pe acolo, însă câştigă înţelegerea priorităţilor părinţilor. Dacă mergi mai în spate, la generaţia părinţilor noştri, cuvintele şi nevoile se reduc la şi mai puţin. Nevoia hranei sau a ieşirii din izolare.
Acum, o generaţie avangardistă a consumului şi a produselor uşor perisabile, indiferent dacă este vorba de jucării sau altceva. Totul se desfăşoară în viteză sub imperiul unui domino al nevoilor generate de trend. Neconformarea, chiar şi în dorinţe, înseamnă excludere. O autoexcludere care îi poate cauza suferinţe copilului nevoit să-şi preseze părinţii să-i îndeplinească dorinţe care grăbesc tipologii de progres, nu evoluţie. Un copil izolat tehnologic în grupul din care face parte, ar ajunge să nu mai poată avea un canal de comunicare adecvat cu ceilalţi. Părintele face totul ca să nu fie discrepant cu ceilalţi părinţi şi astfel copiii devin canale de comunicare între genitori.
Îmi aprind un beţişor parfumat şi las fereastra deschisă. Vreau să împart şi cu ceilalţi mirosul de iasomie. Sunt un fost copil care vrea să trăiască în comuniune cu primăvara din care face parte, una nouă şi curată, a cărei verde încă nici nu s-a arătat, ci stă ascuns în tulpinile încă reci, aşteptând îmbierea unei mai puternice lumini şi călduri. Un pământ se învârte nebun, neîntrebat de nimeni şi care nu întreabă la rândul său pe nimeni despre ce, cum şi cât. Totul se învârte într-un realism care enervează doar atunci când nu se potriveşte cu dorinţele pe care le avem.
Fii primul care comentează