Cu bune şi rele până când moartea te va despărţi de ea?
În zilele tale negre, mohorâte şi bolnăvicioase, când nimeni nu e bun şi nimic nu e bine pentru tine?
În clipele când vrei să stai singur şi să te gândeşti numai la ale tale?
În momentele tale de egoism extrem când vrei ceva şi plângi după acel nimic ca un copil mic şi neascultător?
În orele când te încăpăţânezi şi ţii cu dinţii şi zgârii cu unghiile pe faţa ei pentru o idee în care nici tu nu mai crezi?
În zilele când nu mai ajungi în casa ta şi te „dedici” carierei tale „strălucitoare”?
În serile în care nu ajungi lângă ea când adoarme şi stai şi îţi vezi de ale tale?
În orele în care „freci” Excelu’ şi uiţi total de existenţa ei?
În cele 361 de zile în care nu îi aduci flori, pentru că de Valentine’s, 1 Martie, 8 Martie şi de ziua ei ai făcut acest „efort”?
De ziua ei, când ajungi acasă ca de obicei? Adică prea târziu… pentru că nu e ziua ei… pentru că e deja seară…
În nopţile când stă lângă pruncul bolnăvior şi tu dormi în pace?
În anii în care nu mai scrii nimic frumos pentru ea, deşi la “începuturi” îi scriai şi în timpul orelor de la şcoală, şi în pat, şi în bucătărie…pe unde te apuca…
În zilele în care nu îi spui „Te iubesc” deşi vrei asta, simţi asta… dar nu poţi, întotdeauna este ceva mai important de făcut…
În multele zile când face ceva în casă, dar tu eşti prea ocupat să observi asta şi să îi dai un cuvânt de apreciere?
În serile în care nu dai telefon să spui că intârzii acasă?
În dimineţile în care te trezeşti şi stai cu urechile lungite de foame până când ea se trezeşte să îţi facă ceva bun de mâncare?
În zilele în care uiţi de ziua voastră?
Pe mine mă iubeşte. Sunt un norocos dar încă mai am de lucru…încerc să tai cât mai multe rânduri din cele de mai sus. Deşi câteodată apar altele, şi altele…
Acest articol este dedicat celei care este alături de tine deşi tu, de multe ori, nu meriţi nici pe departe asta. Pentru puterea şi răbdarea de care dă dovadă şi pe care tu, din păcate, nu ai cum să o înţelegi, pentru grija pe care ţi-o poartă deşi tu, de multe ori, nu o recunoşti şi nu o apreciezi. Ar fi momentul să îţi iei un creion şi încet-încet să începi să tai din din rândurile de mai sus…
Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique
www.aristocratboutique.ro
Cea care este lângă tine este cu tine, prin tine, indiferent de de ce știi, pricepi, crezi sau ești convins. Și meriți, clipă de clipă, să fii înconjurat de astfel de entități. Faci parte din Mama Natura, și ea îți dă Iubirea, este sfătuitoarea ta de viață fără condiții, și atât. Așa ajungi să fii și să trăiești viața, să înfăptuiești: Ceea ce dai, aceea și primești! Și, astfel, ea te-a călăuzit în momentele tale de rătăcire. Plecăciune ei, Ființei Umane. Nu mai ești doar om. Ești întregul: Trup, Minte și Suflet! Dumidalba
P.S. NU tăia rânduri, construiește-le, creează-le! Ai Iubirea în tine, de multe ori, ca acum, și le așezi frumos!