Cetăţile dacice din judeţul Alba au căzut pradă, rând pe rând, căutătorilor de comori. Fără nici un pic de respect pentru relicvele istorice, vandalii, înarmaţi cu instrumente sofisticate, au jefuit de-a lungul vremurilor istoria îngropată a ţării noastre. Se spune că jaful ar fi fost început încă din timpul lui Ceauşescu, iar în epoca democratică s-a continuat în voie, fără ca vinovaţii să fie traşi la răspundere.
Cetatea militară care protejează Valea Sebeşului
Cetatea dacică Căpâlna constituie una dintre verigile lanţului de fortificaţii de pe cele două versante ale Carpaţilor, menit să supravegheze principalele treceri peste munţi pe drumurile de plai circulate în toate timpurile. Căpâlna şi Băniţa sunt cele două cetăţi incluse în patrimoniul UNESCO ca părţi ale sistemului defensiv dacic, dar care nu se află în Munţii Orăştiei, centrul regatului. Fortificaţia, amplasată în hotarul satului Căpâlna, judeţul Alba, pe un deal cu pante abrupte, la altitudinea maxima de 687 metri, a intrat relativ târziu în literatura de specialitate, mai exact la sfârşitul secolului trecut. Toponimul „Cetate” indică însă că localnicii aveau de mult timp cunoştinţă de existenţa ruinelor. Partea superioară a aşezării, amenajată în terase, este apărată de un turn-locuinţă, de la care porneşte zidul de incintă. Turnul-locuinţă se află în faţa şeii, pe o platformă tăiată în stâncă.
În interiorul cetăţii se ridicau mai multe construcţii: pe cea mai înaltă terasă un turn de veghe din lemn, o construcţie cu pereţi din lemn şi baza de piatră lângă turnul-locuinţă, o scară cu baza de piatră, un canal şi mai multe bărăci de lemn. Materialul arheologic constă din ceramică lucrată cu mâna şi la roată (inclusiv pictată cu motive geometrice), unelte de fier, obiecte de podoabă din fier, argint şi bronz, vase de bronz, monede romane republicane şi imperiale.
Distrusă într-un incendiu devastator
Cetatea dacică pare să fi fost ridicată pe timpul domniei lui Burebista, şi şi-a încetat existenţa printr-un incendiu de proporţii, în timpul războaielor daco-romane de la începutul sec. 2 p. Chr. Menirea ei strategică era aceea de a bara accesul pe drumul care, pornind de la Polovragi, străbătea munţii Meridionali prin Pasul Urdele şi cobora în Valea Sebeşului. Principalul element de fortificare al cetăţii Capâlnei îl constituie zidul de incintă, care porneşte perpendicular de pe laturile de S-E si N-V ale turnului-locuinţă. O parte a zidului a fost construită în stâncă, aceasta fiind anterior decupată, pentru a permite construcţia, pe o pantă de aproape 70 de grade a versanţilor dealului. Starea în care s-au păstrat zidurile este mai proastă decât la cetăţile din Munţii Orăştiei: blocurile sunt alunecate sau ieşite în afară, iar pe multe porţiuni zidul nu s-a mai păstrat deloc. Lungimea totală a zidului era de aproximativ 270 de metri. Acesta a fost parţial demantelat dupa pacea încheiată în urma primului război daco-roman şi apoi reconstruit în grabă în preajma celui de-al doilea conflict. Poarta principală a cetăţii se afla pe latura de S-E şi consta dintr-un turn al cărui zid exterior îl constituie chiar zidul de incintă. În punctul cu altitudinea cea mai mare din interiorul cetăţii se află o platformă tăiată în stâncă, pe care se înălţa un turn de veghe. În zona cetăţii de la Căpâlna au fost descoperite numeroase construcţii civile: ziduri parapet, canale de drenaj, construcţii de lemn şi urmele unor sanctuare, cel putin două, probabil patrulatere. S-a descoperit, de asemenea, ceramică în cantităţi mari.
Doar mormane de gropi au mai rămas în urma „arheologilor”!
La cetatea dacică de la Căpâlna ajungi străbătând mai bine de doi kilometri de potecă, după ce părăseşti DN 64, la ieşirea din satul cu acelaşi nume. Este aşezată într-un loc strategic, deşi dealul pe care se află cetatea nu este cel mai înalt, dar cu siguranţă, din punct de vedere militar, este cel mai indicat pentru un punct de observaţie din toată zona înconjurătoare. Cu o perspectivă sudică ce acoperă Valea Sebeşului până la Vârful lui Pătru, cetatea Căpâlna constituia pe vremurile demult apuse un avanpost important şi un punct de avertizare al sistemului de cetăţi dacice.
Cand ajungi la ruinele cetăţii dai cu ochii de un peisaj dureros. De jur-împrejur, căutătorii de comori au săpat zeci de gropi în pământ, în căutarea mult râvnitului aur dacic. De fapt, ei nu au făcut altceva decât să distrugă ceea ce a mai rămas din rămăşiţele vestitei cândva cetate dacică de la Căpâlna.
Blocuri de piatră smulse din ziduri, gropi de mari dimensiuni – adevarate capcane pentru vizitatori, relicve istorice furate şi vândute pe internet. Asta a devenit cetatea dacică de la Căpâlna. Fortificaţia este ţinta preferată a căutătorilor de comori, mai ales că se află pe vârful unui deal, iar accesul se face pe un singur drum, care se vede perfect din perimetrul cetăţii. Construită în urmă cu mai bine de 2.000 de ani, cetatea avea rolul strict militar de a supraveghea intrarea pe Valea Sebeşului. În ultimii ani, fortificaţia a atras atenţia căutătorilor de comori, care au vandalizat-o cu nepăsare.
Doar cu jeep-urile se ajunge la aurul dacic!
Înarmaţi cu echipamente moderne şi scumpe, căutătorii urcă până la cetate cu maşini de teren, cu care nu se poate măsura nici măcar Poliţia, darmite omul curios ce vrea să ştie ce fac acolo necunoscuţii. „Mai merg mulţi încă, nu numai unu-doi. Şi tot cu maşini, maşini mari, nu poveşti… Urcă cu maşinile acolo-n vârf. Fac gropi, anul trecut erau gropi, de cădeai într-una, acolo mureai. Nu mai ieşeai. Apoi c-o găsit, ca n-o găsit, nu ştiu să spui, da de căutat caută. Acuma, săptămâna trecută, or mai fost cu o maşina de Timişoara”, spune Ana Aloman din Căpâlna, pe lângă casa căreia trece drumul de căruţă care duce la cetate.
„Jeep-uri, de-astea mari, de teren, altceva n-am văzut să intre, Dacii sau altceva, nimica, deci erau jeep-uri. Mergeau acolo, şi ce făceau acolo nu ştiu, ştiu că ieşeau acolo sus, şi atât. Căutau după ceva aur, ştiu eu, că într-o vreme erau mulţi de numa. Da şi acuma încă vin destui…”, povesteşte un alt localnic, care are o fântână în apropierea cetăţii.
Mafia căutătorilor de comori continuă cercetările, Poliţia nu are nici o plângere!
Din nefericire, şi celelalte fortificaţii antice din judeţul Alba au căzut pradă aceloraşi aventurieri puşi pe căpătuială rapidă. Gropile rămase în urma „arheologilor de ocazie” se văd în toate cetăţile, fie ele dacice sau romane.
Profesorul doctor Vasile Moga, de la Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, este un arheolog pasionat, specialist în cetăţi şi castre. El spune că a văzut urmele căutătorilor de comori în tot judeţul Alba. „Cazul de la Căpâlna este emblematic, dar, din păcate, nu este singular. Am văzut, de asemenea, urme ale căutătorilor de comori la cetatea dacică de la Piatra Craivei, anticul Apullum, unde s-au pus bazele oraşului Alba Iulia, şi le-am identificat şi la castrul de pe Magulici de la Ighiu, foarte aproape de cariera exploatată în antichitate. Aceste urme dovedesc că, după încheierea activităţii arheologice propriu-zise, cu banii care se fac, mai mulţi sau mai puţini, această mafie – mie nu mi-e ruşine să o spun – , această mafie a căutătorilor de comori continuă cercetările, în ghilimele, şi după cum cred că ştie toată lumea, vestiţii kossoni şi alte piese de aur şi argint dacice, sunt foarte bine cotate pe pieţele occidentale”, a precizat dr. Vasile Moga.
Deoarece principala grijă a căutătorilor de comori este cea de a nu fi văzuţi şi identificaţi, foarte puţină lume poate să dea detalii despre ei. Cu toate acestea, la Poliţie nu s-a depus nici o reclamaţie în acest sens, iar oamenii legii nu au acţionat în nici un fel, neavând nici o plângere de soluţionat. Astfel, aventurierii contină să sape nestingheriţi, şi să împrăştie cât pot de repede atât cât a mai rămas din urmele stramoşilor noştri daci. Pe internet şi nu numai, cei interesaţi pot să vândă sau să cumpere Kosoni la preţuri care variază, în funcţie de cursul pieţei, între 600 şi 700 de lire sterline englezeşti.
Kosonii, sau Lysimachi, dupa cum mai sunt cunoscuţi banii dacilor, fac parte din sistemul monetar geto-dac, care a apărut prin imitarea combinată a diferitelor tipuri de monede greceşti de mare circulaţie. Primele monede geto-dacice sunt datate în jurul anului 300 î.Cr., iar sfârşitul monetăriei dacice este plasat în sec. I î.Cr.. Conform informaţiilor Băncii Naţionale a României, banii dacilor au circulat până la începutul secolului al II-lea, când au fost înlocuiţi de monedele Imperiului Roman. Conform informaţiilor neoficiale, pe piaţa neagră circulă în prezent peste 30.000 de kosoni, toti „adunaţi” ilegal din cetăţile dacice.
Lucian Dobrater
de la cine asteapta „militzia”sesizari,de la unesco?stiu sa se autosesizeze cand vad niste amarati la o margine de piata ca vand doua-trei sticle cu lapte sau niscai legume…sau are cetatea vreun proprietar-altul decat poporul roman-care ar trebui sa faca reclamatie la „militzie” ? daca n-ar fi si ei implicati si in jaful asta,alta era situatia.