Este foarte greu să dăm o definiţie pentru „fericire”. Atunci când ne gândim la ea, ne imaginăm o stare de euforie, o magie psihologică şi fizică, acordul cu tine şi cu cei de lângă tine. Fericirea depinde, în mare măsură, doar de noi, reprezintă o componentă fundamentală a existenţei noastre, este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire, la bucurie intensă. Fericirea este legată, în mod evident, de plăcere, durerea şi suferinţa fiind opuse acesteia. Dictionarul de Psihologie o defineşte drept „o stare deosebită de împlinire a ceva ce s-a realizat şi a provocat un succes neaşteptat sau mult aşteptat sau aşteptat tensionat. Se manifestă ca o stare euforică încărcată de trăiri intense ce nu numai că provoacă un fel de trăire recuperatorie puternică, ci şi o energizare, o stare de receptivitate şi toleranţă, creşterea dorinţei de a face ca şi alţii să fie fericiţi.” Psihologul Martin Seligman în teoria sa despre fericire, spune că ea este formată din mai multe concepte care fac referire la: viaţa plăcută (pleasent life), viaţa bună (good/engaged life) şi viaţa cu sens (meaningful life). Toate cele trei componente sunt importante pentru o viaţă fericită, dar cea mai stabilă şi puternică este Viaţa cu Sens (meaningful life-fericirea produsă de îndeplinirea/satisfacerea dorinţelor transpersonale, ex. norme şi valori asumate de noi şi comunitate). Pentru a cunoaşte fericirea este necesar un echilibru între cunoaştere, afectivitate, inteligenţă şi voinţă. Ideea de bază a fericirii constă în normalitate şi în armonia componentelor fundamentale. Pentru fiecare, „a fi fericit” înseamnă altceva! Fericirea este un lucru bun şi simplu de atins în viaţă, dacă reuşim să dăm o interpretare corectă a evenimentelor pe care le trăim. Ea poate fi atinsă de oricare dintre noi, iar diferenţa constă în faptul că fiecare o dobândeşte prin acţiuni diferite care îi aduc mulţumirea şi împlinirea sufletească şi fiecare dintre noi o putem percepe diferit, datorită modului în care trăim şi simţim, având numeroase efecte secundare pozitive: duce la experienţe bazate pe bucurie, mulţumire, iubire.Când devenim mai fericiţi, creşte respectul de sine, încrederea în propria persoană iar beneficiul nu va fi numai al nostru ci şi al familiilor noastre, al comunităţii, al societăţii în general. Obiectivul ei, ar trebui să fie acela de a ne implica în activităţi care ne oferă beneficiu prezent şi viitor. Este foarte important ca fiecare să aleagă un scop în armonie cu propriile valori şi credinţe. Viaţa ne oferă multe momente plăcute care ne fac să ne simţim bine, însă conştientizarea acestora reprezintă cheia spre fericire. Fericirea izvorăşte din gândurile noastre, locuieşte în interiorul nostru. Unii sunt fericiţi pentru că sunt realizaţi în plan profesional,alţii ca iubesc şi sunt iubiţi şi lista poate continua. O viaţă fericită se obţine pe relaţii împlinite. Primul pas spre a fi fericit este să poţi avea emoţii pozitive, să fii echilibrat din punct de vedere psihic, să nu fii sub puterea emoţiilor negative.Modul în care gândim ne poate influenţa fericirea. În momentul în care vom reusi acest lucru, toata viaţa noastră se schimbă : suntem mulţumiţi, ne putem bucura, avem succes în plan profesional, suntem mulţumiţi de”noi” şi cu “noi”. Nu există o „formulă magică „ pentru fericire, ea este o stare interioară de care ne putem bucura în fiecare zi. „Dă șansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta.”
Psiholog Eliza Boilă
Fii primul care comentează