Ascultă, tată, patria cum cîntă
În astă zi de-ntîi înălțător,
Venit-a iar decembrie cu sete
Oprindu-se la gura sobelor,
Cum vin copiii satelor acasă,
Despovărați de lipsa lor de glie,
De negura străinelor destine,
Încununați pe drept de veșnicie.
Supliciul morții ne mai urcă-n sînge
Și-l mai simțim pe Iancu călărind
Pe cîte-o stea, ce poate-i steaua noastră
Prin universul patriei suind –
Tu, tată, ești plecat de-acum cu dînșii
Și tot răsari în doine și fîntîni;
Te simt ningind a Blajului Cimpie,
Fior metalic strecurat în mîini,
Părinte dac – revoltă a iubirii,
Părinte moț – întîiul luptei cînt,
Tu, ridicat din țara cea de piatră,
Ai rădăcini în palma de pămînt.
multumim dl Lancrajan