Veteranul de război, Iacob Ciortea, din Pețelca, județul Alba, a părăsit această lume la o vârstă venerabilă. Peste câteva luni ar fi urmat să împlinească impresionanta vârstă de 100 de ani.
Iacob Ciortea s-a născut în satul Pețelca la data de 24 august 1921, într-o familie cu șase copii, din părinții Gheorghe și Rafila Ciortea. În anul 1940, pornea spre cea mai grea încercare din viața sa, războiul. A fost încadrat la Pontonieri, în cadrul Regimentului 91 Infanterie de la Alba Iulia. Viața pe front a fost foarte grea, soldații suferind de foame și de frig, iar unii dintre ei de tifos. Veteranul de război povestea un episod de pe front despre cum au fost primiți în casa unui civil rus pentru a se încălzi, iar din cauză că erau nespălați de foarte mult timp și plini de păduchi, i-au umplut și pe cei ai casei. 
Alături de camarazii săi a ajuns până la Cotul Donului, iar când s-a rupt frontul a căzut prizonier alături de alți mii de soldați. Acolo, când s-a rupt frontul, s-au format coloane de mii de prizonieri români, care au fost duși pe jos până la cel mai apropiat punct de cale ferată. Aceste distanțe ajungeau să fie până la 70-80 km. Din cauza gerului năprasnic suferă degerături grave și ajunge la spital pentru a-i fi tratat un braț, a cărui mobilitate avea să îi fie afectată pentru un timp. După aproximativ doi ani de prizonierat, Iacob Ciortea este eliberat din prizonierat și continuă să lupte eroic, de data aceasta, împotriva nemților, ajungând până în Munții Tatra. Aici, pe frontul de Vest, cu o lună înainte de finele războiului, a fost rănit grav la piciorul stâng și, ca urmare, este trimis în țară. După câteva luni de spitalizare a fost lăsat la vatră, în 1945. S-a întors la ai săi, în satul său natal, iar în 1947 s-a căsătorit cu Milintia, alături de care și-a întemeiat o familie binecuvântată cu două fete. În perioada comunistă, Iacob Ciortea a lucrat mai mulți ani ca manevrant la CFR și IRTA Aiud, iar la 60 de ani s-a pensionat. De aproximativ 6 ani era văduv, soția sa decedând în 2015. La înmormântarea veteranului de război a participat, astăzi, un pluton de soldați din cadrul Batalionului 136 Geniu Apulum, condus de sublocotenent Olguța Bodnaru, care i-a asigurat garda sicriului acoperit cu tricolor pe toată durata ceremonialului religios. La cimitirul din sat s-au tras trei salve de foc, urmate de interpretarea la trompetă a imnului funebru care i-a emoționat pe toți cei prezenți.
Alături de camarazii săi a ajuns până la Cotul Donului, iar când s-a rupt frontul a căzut prizonier alături de alți mii de soldați. Acolo, când s-a rupt frontul, s-au format coloane de mii de prizonieri români, care au fost duși pe jos până la cel mai apropiat punct de cale ferată. Aceste distanțe ajungeau să fie până la 70-80 km. Din cauza gerului năprasnic suferă degerături grave și ajunge la spital pentru a-i fi tratat un braț, a cărui mobilitate avea să îi fie afectată pentru un timp. După aproximativ doi ani de prizonierat, Iacob Ciortea este eliberat din prizonierat și continuă să lupte eroic, de data aceasta, împotriva nemților, ajungând până în Munții Tatra. Aici, pe frontul de Vest, cu o lună înainte de finele războiului, a fost rănit grav la piciorul stâng și, ca urmare, este trimis în țară. După câteva luni de spitalizare a fost lăsat la vatră, în 1945. S-a întors la ai săi, în satul său natal, iar în 1947 s-a căsătorit cu Milintia, alături de care și-a întemeiat o familie binecuvântată cu două fete. În perioada comunistă, Iacob Ciortea a lucrat mai mulți ani ca manevrant la CFR și IRTA Aiud, iar la 60 de ani s-a pensionat. De aproximativ 6 ani era văduv, soția sa decedând în 2015. La înmormântarea veteranului de război a participat, astăzi, un pluton de soldați din cadrul Batalionului 136 Geniu Apulum, condus de sublocotenent Olguța Bodnaru, care i-a asigurat garda sicriului acoperit cu tricolor pe toată durata ceremonialului religios. La cimitirul din sat s-au tras trei salve de foc, urmate de interpretarea la trompetă a imnului funebru care i-a emoționat pe toți cei prezenți.Iacob Ciortea a fost ultimul veteran de război din zona Teiușului, iar odată cu dispariția acestuia se încheie încă un capitol de istorie vie despre cel de al Doilea Război Mondial. Dumnezeu să-l odihnească și să îi așeze sufletul în Rai alături de camarazii săi!
Petruța Pop, șeful Cercului Militar Alba Iulia
Fii primul care comentează