Am avut recent un vis, oarecum lucid: eram copil, dar momentul era cel din prezent. Stăteam zilnic conectat la un soi de “interfață”. Părea un calculator ce afisa o vastă bibliotecă de informații și imagini, răspundea aproape instant la propriile mele gânduri. Vroiam cu orice preț să aflu ceva, pentru că știam că este ceva ciudat la mine și căutam dintotdeauna să aflu ce anume. Conectat zilnic la acea interfață, intram constant într-un “video-chat” cu un fel de “personaj holografic” ce mă provoca să dezleg un mare mister despre mine. Dar nu îmi dădea multe informații, doar “spicuiri”. Pe lângă aceasta, îmi arăta mereu un gen de program digital, părea un fel de joculeț ce aștepta neîncetat să îi deslușesc misterele. Știam, cumva, că acel program poate face ceva MINUNAT, și că interacțiunea mea cu el (modus operandi) era una cu totul specială. Și eram foarte curios să aflu. Intr-un final, folosindu-mi intuiția, ca un secret demult parcă uitat – am început să observ că doar imaginându-mi ceva – orice – și îl doream, lucrul imaginat lua formă instantă in lumea virtuală, în programul din calculator. Sau privind la un fundal lipsit de culoare, îl puteam colora instant doar prin intenție.. Părea cea mai puternica formă de magie, posibilitățile erau infinite. Era similar unui program tridimensional, sau de editare grafică, precum o “pânza” albă – nepictată. Când am descoperit acest lucru, am devenit extrem de entuziasmat de potențialul și magia lui, de felul cum doar prin intenție și imaginație puteam crea lucruri infinite, imaginația fiind singura limită posibilă. Și era atât de simplu… . Dar marea descoperire a fost… când am observat că printr-o simplă intenție, idée, sau dorință, lucrurile luau naștere sau puteau fi “pictate”și in jurul meu, cel așezat in fața calculatorului, exact ca in acea lumea “virtuală”.
De îndată ce am descoperit asta, au apărut – din neant – mai mulți copii, ce aflaseră și ei același mic secret. Apoi, un antrenor, un preparator a apărut în mijlocul nostru, și noi, copiii, trebuia să intrăm într-un program de antrenament, să ne amintim pe deplin ce putem face cu “darurile” acelea, cum le putem stăpâni , căci aveau un potențial enorm. Iar noi eram cu toții niște copii extrem de incăpățânați și determinași, dar inocenși, jucăuși, plini de viață și imaginație totodată. Am fost strânși laolaltă, dar mulți erau buimăciți, amețiti și nu ințelegeau încă de ce se află acolo. Apoi, am văzut că purtam cu toții o bucată de pânză albă atașată de veșminte, de diferite mărimi și forme. Privind la a mea, am vazut că afișa permanent o culoare strălucitoare, dar că nuanța ei se schimba foarte repede. Era ca o flacără incandescentă ce nu ardea, un joc de lumini juxtapuse precum o pictură vie. Apoi, am realizat ca nuanța culorii se schimba instant, în funcție de felul în care simțea sau cum gândea micul “demon” din mine. Erau nuanțe vii de roșu, galben, verde, albastru, violet…. Erau pe rând, culori intense apoi pastelate – turcoaz, galben deschis, roz… Din când în când apărea câte o pată de alb sau negru.
Prima noastra probă de antrenament: Ne-am trezit aduși într-o sală imensă de dans / balet, cu multe intrări și ieșiri. Dar nu ne-am antrenat deloc in acea sală, părea un vechi loc ce îl frecventasem cu mult timp în urmă. Am fost apoi purtați, ca printr-un vis, în fața unei table de șah de mărimea unui “patinoar”, ce avea o suprafață alunecoasă, încât cerul se oglindea în el. Era în realitate chiar un patinoar, în carouri albe și negre, dar puțini păreau să știe că se poate și patina acolo, toți erau prinși în jocul de șah: fiecare în pătrățelul lui – alb sau negru .… Erau pioni, cai, ture, nebuni, regi și regine. Dar tabla de joc rămăsese aproape goală, jocul era pe terminate și un “adversar” era pe punctul de a fi învins. Și era cumva mai mult decât un “joc” pentru ei, își luau rolul lor foarte în serios – se răneau unii pe alții, încercând să se scoată permanent din joc… Am simțit cumva că mai fusesem pe acel “patinoar” și pentru noi, acei copii mici, era un “joc” teribil de amuzant, pentru că noi dansam, frenetic, in chichote si râsete de copii – o dată intrați acolo. Dacă ni s-ar fi impus insă să jucăm șah, noi nu eram doar ALBI sau NEGRI. Ne puteam schimba oricând culoarea, ajutați de bucățica de pânză ce o purtam și puteam fi orice “jucător” în mica lor partidă, cu reguli oarecum absurde. Căci noi, copiii, știam că e și patinoar în același timp… și “mutările” noastre erau de fapt glisări, simple alunecări de dans pe gheață, nu aveam mutări determinate, reguli fixe sau constrângeri. Doar dansam și râdeam, ca niște copii… și visam permanent la câte lucruri minunate putem face cu “darurile” noastre, doar folosindu-ne imaginația.
Mi-am dat seama că ne putem alege “culoarea” sau “jucatorul” sau “mutarea”, oricând… sa nu lăsăm “partida” să se termine, căci tabla de șah/patinoarul era aproape pustiu, jocul lor de șah era pe sfârșite și cineva era pe cale să piardă. Dar în lupta lor crâncenă și patinoarul era în pericol. Noi, am ales să ajutam adversarul alb să nu piardă…și să le amintim ambilor jucători că există și dans… Căci jocul de șah s-ar termina, dar totodata nimeni nu s-ar mai putea bucura de frumusețea și magia unui dans …Și am inceput să le spunem si celorlalți “copii” ce tocmai descoperisem că mai putem face pe acea tabla de șah….. să dansăm. Apoi am deschis brusc ochii… a fost doar un alt vis.
Nimic nu durează o eternitate, poate nici tabla de șah în carouri pe care de fapt se poate și dansa. Jocul de șah se reia, dansatorii vin și pleacă. Dar un patinoar rămâne înghețat mai mult timp decat poate dura o partidă de șah… .
“Show must go on” – Queen
I.O, zlatnean
Minunat! Io, Dumidalba, îți spun ție!
Fiecare pui de Ființă Umană a trecut prin astfel de trăiri. Atunci eram trup și suflet, cu o minte ce se înfiripa. Din păcate, evoluția minții a fost rudimentară. Imensa majoritate, rămâne în confuzie. Oamenii se consideră inteligenți prin valoarea acumulărilor din sfera profesională, și dacă adaugă educație managerială se consideră în vârful vârfurilor și … De fapt, mintea a construit o cușcă de spini pentru suflet și l-a închis acolo. De aceea, astfel de ziceri minunate, astfel de scrieri profunde, nu sunt comentate și nu mai sunt înțelese. Un trup cu trăire, împreună cu o minte luminată, unite în ceea ce înseamnă întregul, de către suflet, se adresează spre deșteptare celor care sunt morți, dar nu au, încă, certificat de deces. Ești pe un patinoar, cu patine în picioare și tocmai datorită lor … Ești pe tabla de șah, și te vezi în oglinda minții – nebun. De fapt, ești rege, ești unic. FII! Trăiește clipa!