Castanii cazuţi pe gânduri
Plămădesc fructe rotunde
Studenţii veseli trec rânduri
Între cursuri de viaţă profunde.
Soarele dezmorţeşte amiaza
Spaima singurătăti-i amara
Intr-o vineri cu visele
Croite bezmetic în ceară.
Astăzi e cald şi e vineri
Zi de închipuire a minţii
Doamna mea, suntem de tineri
Încărunţiţi deasupra frunţii.
Muzica miresmelor din floare
Ne urmează aievea spre veşnicie
Doamna mea, singurătatea doare
Şi sufletul în a lui geografie.
Autobuzul forfoteşte în pantă
Cu zâmbete rujate plin
Prin mine trece o secantă…
Se-ntorc studentele-n cămin.
Parcurile cu băncile scunde
Statuia Corvinului, vitrinele moarte
Poezia oraşului te ascunde
Forfota lui ne desparte.
Limbile ceasului răstoarna amiaza
Tepene ca într-o mare izbandă.
Lumina din jur mă destrama
Plutind ireal într-o sâmbătă blandă.
Nicu Murgăşanu
Frumos poem. Felicitări.