UDMR nu mai există! O veste bună sau o veste proastă?

Cei care au puterea dubioasă să privească cât de cât viaţa politică de la noi, ar putea să  ajungă la concluzia uluitoare că UDMR-ul a dispărut, împlinind visul de aur al lui Corneliu Vadim Tudor (vis născut în perioada de glorie a rudotelului). Cum ar putea să dispară o formaţiune aflată la guvernare pare greu de înţeles, dar s-a întâmplat. Deşi nu trăim în ţara lui Kafka, UDMR a dispărut chiar dacă încă există: un paradox aparent.

UDMR-ul, deşi considerat un partid etnic, era cunoscut până acum câţiva ani ca fiind un partid disciplinat, cu membri de calitate, şi care urmăreşte interesele minorităţii maghiare. O, tempora! UDMR nu mai este ceea ce a fost. Acum este o gaşcă de indivizi, întâmplător unguri, care s-au lipit de guvernare doar în interes propriu, fiind de acord cu orice numai să le pice şi lor (personal) câte ceva. S-au lipit de guvernare şi au fost de acord să se taie pensiile şi salariile, inclusiv ale maghiarilor, cu condiţia ca ele să revină la normal în 2011, ameninţând că altfel părăsesc guvernul. Nici ei nu au ieşit de la guvernare, dar nici salariile, care oricum nu se simţeau prea bine, nu au revenit la normal.

Aveau pe vremuri miniştri de excepţie. Îl amintesc doar pe Hajdu Gabor, despre care se spune pe bună dreptate că a fost cel mai bun ministru al sănătăţii după 1990. De curând l-au avut însă pe Cseke Attila, care nici acum nu ştie de ce a desfiinţat zeci de spitale. Poate îi face cineva un desen şi înţelege. Tot UDMR-ul l-a inventat pe Kelemen Hunor, ministru al culturii, personaj care are aceeaşi legătură cu cultura pe care o avea şi vaca pe care o consulta în timpul studiilor sale de medicină veterinară. Bietul Hunorka a ajuns şi subiect de băşcălie pentru Caţavenci, care îl ironizau pentru talentul său de a-şi alerga consilierele în jurul biroului, talent invers proporţional cu înţelegerea culturii naţionale. Şi nu numai. Mă îndoiesc că acest ciudat personaj poate recita măcar doua versuri din Petöfi Sándor, iar din Eminescu nu ştie nici măcar semnele de punctuaţie.

Ar mai rămâne din acest partid perseverenţa de a apăra interesele minorităţii maghiare. Fals! UDMR-ul nu mai reprezintă de mult interesele maghiarilor, ci doar interesele materiale ale membrilor săi de vârf. Ne gândim la eternul şi fascinantul Verestoy Attila, care este atât de vechi în Parlamentul românesc încât nu mai este mult şi acesta se va numi Parlamentul României, filiala Verestoy Atilla. Acest personaj s-a îmbogăţit în aceşti 22 de ani de parlament cât familia Guldenberg în 200 de ani. Nu s-a chinuit prea mult, că doar nu el mânuieşte drujba cu care sunt rase pădurile secuieşti. Dar el încasează banii. Laszlo Borbely părea un ministru de treabă până când „cineva” care rimează cu DNA i-a fabricat dosarul „Cuscra”. Imediat a devenit docil şi cooperant fiind gata de orice, chiar să dea aviz de mediu pentru eutanasierea cu cianură cuscrei, dacă interesul o cere.

Iar maghiarii din România? Să moară, dă-i dracului. „Importanţi suntem noi… udemeriştii de vârf”. Din când în când UDMR-ul mai dă câte o bomboană otrăvită maghiarilor şi mai ales secuilor, cum ar fi „privilegiul” de a studia istoria şi geografia în limba maghiară. Un „cadou” care nu foloseşte cu nimic secuilor şi, paradoxal, este chiar împotriva intereselor acestora. Dar despre asta vorbim altădată.

Concluzia este că UDMR-ul nu mai există. Există o gaşcă de indivizi bilingvi, care vorbesc şi maghiară, şi română, o gaşcă lipită de mierea guvernării din care îşi ling degetele şi îşi umflă conturile. Bancare, bineînţeles. Aceşti indivizi nu au nimic în comun cu comunitatea maghiară pe care o prostesc ritmic din 4 în 4 ani.

Dacă această gaşcă nu mai este de maghiari, ci de bozgori, prin însuşirea celor mai proaste obiceiuri ale politicii dâmboviţene s-a şi fanariotizat. Aşa s-a născut struţocămila bozgorilor fanarioţi, un grup de 10-12 persoane lipite de putere cu miere dulce de salcâm amestecată cu valută. Nu mai sunt nici maghiari, nu mai sunt nici români. Sunt doar fanarioţi de limbă maghiară. În loc să aducă Vestul în România, s-au mutat în Fanarul oriental, cartierul bacşişului, al peşcheşului şi al trădărilor profitabile.

Mulţi s-ar bucura prosteşte că UDMR-ul se duce dracului. Pentru ei ar fi o veste bună. Pentru cei care încearcă să gândească raţional, este o veste proastă. Distrugerea UDMR-ului face loc ultra-radicalilor care vor câştiga uşor voturile maghiarilor din România. Şi atunci va fi rău. Mai are rost să explic de ce?

Av. Radu Octavian 

aracerскачать программы для взлома вайфая на андроид

Despre Redacția ProAlba 38048 Articles
Contact: office@proalba.ro | 0740.430.128

1 Comment

  1. Acest articol este valabil pt.toate partidele din tara.Din decembrie 1989 toate partidele care au fost la putere si nu numai,au avut un singur scop,de a saraci populatia.Sloganul lor era si este-NOI SA NE IMBOGATIM!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*