Cred că am pagina de Facebook de pe vremea când Hi5 era mai tare, sau de când MIRC-ul încă făcea furori prin internet-café-uri. Habar n-aveam, la ora aceea, ce însemna „social media” sau „new media”, şi nu puteam ghici impactul pe care o reţea de socializare on-line putea să îl aibă în mai puţin de zece ani. Miliarde de conturi, miliarde de utilizatori, informaţii şi manipulări propagate instant de la un colţ la altul al planetei, sute de miliarde de poze cu familiile, copiii, iubitele, vacanţele, locuinţele, zarzavaturile fiecăruia, un mall de informaţii gigantic, de unde oricine poate extrage elemente din viaţa ta pentru a ţi-o compromite, folosi sau chiar distruge.Am intrat în reţea la momentul în care un it-ist mi-a zis că fb e altceva, că nu e cu piţipoance şi cocalari, că trebuie să îţi scrii numele complet, că nu se acceptă nick-uri de retarzi etc. Şi la vremea aceea chiar era…mi-am reîntâlnit cu plăcere colegi din generală, liceu sau facultate căutându-i după nume, am început să-mi urc poze din vacanţe, poze cu familia, să mă „confesez” prietenilor, cu o voluptate pe care nu mi-o pot nici astăzi explica. Până la un moment dat. Când am văzut pe CNN un director de la Facebook, probabil de la departamentul juridic or smth, livrând minciună după minciună către sutele de milioane de telespectatori din întreaga lume. Era prezent în platou pentru a demonta suspiciunile folosirii datelor personale în interesul fb sau al altor instituţii, împotriva voinţei utilizatorilor sau, cel puţin, fără ştirea acestora. Omul era îmbrăcat impecabil, mințea foarte bine în cuvinte, dar îl trăda limbajul trupului la fiecare pas – „Facebook nu stochează fotografii şi informaţii personale pentru alte scopuri decât cele pe care utilizatorul le are în minte!” (şi se scărpina la ureche). „Facebook nu constituie baze de date paralele pentru a fi livrate altor instituţii! (şi îşi frecă sprânceana dreaptă). „Facebook respecta intimitatea utilizatorilor şi nu intervine în viaţa nimănui” (şi îşi aranja părul de parcă era în faţa oglinzii). Aşa a ţinut-o vreo zece minute. Am avut un puseu să sar de pe canapea şi să-mi şterg instant contul de fb. Gândindu-mă de două ori, am căzut într-o penibilă triere a fotografiilor şi mi-am „impus” să nu postez poze cu copii mei, atunci când voi avea. Patetic! Afli despre femeia ta (Facebook în acest caz) că e curvă şi în loc să pui capăt relaţiei, îi sugerezi să o facă mai cu perdea de acu’ încolo…O să părăsesc acum zona melancolică şi o să încerc să descriu câteva elemente care globalizează, mediocrizează sau chiar alienează societatea umană peste tot pe planetă. Secolul trecut a fost al Americii, prin modul în care au gestionat participarea în cele două războaie mondiale, Războiul Rece şi unipolarismul de după 1989. Statele Unite s-au impus şi în acest început de nou mileniu, livrând întregii lumi mâncare şi circ, în forme brute sau sofisticate, să ajungă „la toată lumea”. Valul globalizant lansat de Coca-Cola şi Mc Donalds este în secolul XXI atât de complex încât nu văd vreo scăpare din alienarea globală în care suntem învăluiţi. Nu ne forţează nimeni să ne uităm la MTV, sau să consumăm filmele Hollywood-ului, nu ne bagă nimeni pe gât Pepsi sau popcorn, nu ne forţează nimeni să stăm la cozi imense pentru un iPhone redus! Şi totuşi o facem. Pentru că ne place, iubim „mainstream-ul”, iubim să fim trendy! Facebook-ul este însă de departe cel mai pervers instrument globalizant. Pentru că se joacă cu minţile noastre în aşa hal încât nu îl putem refuza. Mai întâi ne creează iluzia egalităţii. Pe fb toţi părem a fi egali, pentru că ne supunem aceloraşi reguli. Laxe. Pentru că putem să atacăm fără a fi traşi (deocamdată) la răspundere, pe oricine şi oricând, fără teamă de repercusiuni. După care ne creează şi iluzia unicităţii. Cine are poza ca mine în parcarea de la Dedeman, cu un hot-dog strivit de capota Loganului? Hmmm? Sunt şmecher! Vara trecută am mers chiar la Mamaia şi m-am pozat cu nevastă-mea lângă un Ferrari negru, în faţă la Rex! Ain’t that some shit!?! Să nu mai zic de filmuleţele pe care le-am tras la pescuit, unde, sigur, nu prindeam nici un peşte, dar înjuram de numa-numa! CE zici de asta frate??
După ce ne face să ne credem egali şi unici, ne dă şi o dependență bolnavă. Dacă sunt un intelectual, trebuie să postez mereu perlele gândirii mele. Cum să mă limitez la Dilema veche? Să mă citească toată lumea! Dacă sunt un parvenit incult, trebuie să îmi fotografiez casele, mobilele, hainele, maşinile, să ştie şi fraierii din Lupeni că eu sunt şmecher la Galaţi! Dacă sunt o divă subită, ieşită din spuma laptelui de vacă în comuna mea, vreau să ajung Bianca Drăgușanu, deci mă produc în toată splendoarea pe Facebook! Cum să nu am cont? Bine că fotografiile nu au miros pe fb! Dacă mi s-a născut de curând un copil, să-l pun cât mai repede pe fb, că n-am eu bani să mi-l răpească nimeni! Facebook este pervers şi puternic pentru că este popular. Pentru că nu îţi corectează greşelile de gramatică! Pentru că nu te forţează să respecţi punctuaţia! Pentru că îţi contractă vocabularul, dacă ai unul! E tare pentru că e gratis! E tare pentru că e peste tot! E beton, că e cu poze multe şi text puţin! E tare pentru că toate mass-media sunt urcate pe Fb! Fb mai este însă şi altceva. FB răstoarnă guverne. Nu contează că nu are ce pune la loc! Important e că distruge. Ţineţi minte aşa-zisa primavera arabă? Egipt, Libia, Siria…milioane de oameni conectaţi pentru a răsturna regimuri! Au rezolvat problema în vreuna din aceste ţări? Normal că nu. Dar au spulberat regimuri în Egipt şi Libia, arătând că proverbele au forţa – „Nu pot construi mare lucru, însă h-abar n-ai cât pot distruge!”
În România nimic nu este atipic în social-media. Multă manipulare, modele greşite sau lipsa, educaţie civică zero, pedala anarhică – blană! Sunt două teme care ne ocupa spaţiul public de mai bine de două luni – Roşia Montana şi gazele de şist. În mod normal, în ambele situaţii statul român ar trebui să fie principalul interlocutor al corporaţiilor care vor să exploateze, un contract avantajos pentru România şi clauzele de mediu şi patrimoniu clare ar trebui să rezolve problema. Cum însă statul român este în genunchi în fata corporaţiilor, corupţia fiind endemică la vârful politicii româneşti, este nevoie de Fb şi alte instrumente de manipulare pentru a opri temporar activităţile RMGC şi Chevron. Am văzut la televizor comentarii pe marginea mitingurilor din Bucureşti împotriva RMGC. Am coborât în stradă să văd cât era adevăr şi cât manipulare. Am o imagine clară acum, însă prefer să nu o enunţ la fel de clar pe acest final de text. O să pun doar câteva întrebări. Câţi manipulatori politici şi-au dorit miile de oameni din stradă alături de ei? Câţi oameni din stradă şi-au dorit banii politicienilor corupţi în aceste două spețe? Câţi oameni ar mai fi fost în strada dacă ar avea aceşti bani? Câţi ar mai rămâne „eco”? Câţi ar face un plin la Bentley în peco? Câţi cetăţeni săraci şi fără ocupaţie din Pungești îşi doresc să aibă banii liderilor de sindicat de la Roşia Montană? Câţi cetăţeni din Pungești ar vinde vesta Paul & Shark a vreunui militant Pro-RMGC şi ar bea banii în birtul satului instant? Câţi excursionişti vor vizita Pungești dacă vremea rămâne frumoasă şi se plictisesc la Bucureşti? Câţi manipulatori de pe Facebook vor învăţa dulșele grai moldoviniesc? Ce server va conduce România în 50 de ani? Şi în ce ţară va fi băgat în priză? Hmmm? Înainte de a răspunde acestor întrebări, puteţi să vă uitaţi pe wall-ul meu de Facebook, am dat share unui filmuleţ în care manipulatorul şef, cu accent moldovenesc, filmează jandarmii venti la Pungești şi, alergând spre gloata săracă şi dezorientată, le comanda – Tuliți-vă jos! Tuliti-vă jos, bă! Adică să se trântească la pământ pentru a nu putea fi ridicaţi sau înlăturaţi de către jandarmi. De unde ştia el tehnica asta? Sigur nu de la şcoală din sat…Observ acum că tastatura pe care am scris acest text este aşezată pe o hartă a lumii, un planiglob, cum ar zice Enescu, profesorul meu de geografie din clasele V-VIII. Am ridicat tastatura şi văd nişte linii de demarcaţie între Norvegia şi Suedia, Canada şi SUA, Mongolia şi China…dacă cineva citeşte textul acesta peste cincizeci de ani, menţionez că astăzi aceste linii se numesc graniţe. Romanii le ziceau „limes”. Unii filosofi spuneau că cel mai mare duşman al omenirii este cel care a trasat prima graniţă. Peste 50 de ani, nişte filosofi vor spune că cel mai mare duşman al omenirii a fost acela care a şters prima graniţă. Rămâne un singur lucru de făcut pentru noi, cei care credem că nu putem fi manipulaţi…l-a strigat ţăranul ăla informator, moldoveanul din „structuri” – Tuliți-vă jos, bă! Tuliți-vă!
Cornel George Comșa
Fii primul care comentează