În lumea noastră, în epoca mizerabilelor compromisuri, cu greu mai găsești oameni care să pună înaintea intereselor primare (mâncare, băutură, slujbă, plecăciuni sociale), idealuri și principii. Fiind atât de puțini, oamenii cu idealuri și principia, ei trebuie respectați. Trebuie respectați toți cei care înțeleg că interesul general, chiar dacă neînțeles de multă lume, (vorba lui Moțoc (“Proști, da’ mulți, Maria Ta”), trebuie apărat cu orice chip, chiar și în oceanul necunoașterii generale. De un an de zile, în contextul discuțiilor legate de controversatele lucrări din Cetate, albaiulienii care au cât de câtă înțelegere au aflat cu surprindere că Cetatea Alba Iulia este batjocorită. Că se plătesc milioane de euro pe lucrări în care cei care primesc banii înlocuiesc materialele de calitate și originale cu turcisme și chinezării, că piatra masivă folosită de austrieci este înlocuită cu imitație de piatră aplicată pe polistiren, că banii pentru restaurarea cetății sunt folosiți și pentru construcția unui hotel de 5 stele, renovarea casei unui consilier local, achiziții de terenuri etc…că vestigiile istorice, straturile arheologice care puteau să spună atâtea despre istoria acestui oraș au fost ridicate cu excavatorul și aruncate cu camionul la gunoi. Asta în timp ce acele persoane care trebuiau să vegheze la protejarea patrimoniului național au tăcut complice sau chiar și-au pus semnătura pe distrugerile, falsurile și minciunile așazisei restaurari. Ce a făcut Matei Drâmbărean, directorul 
Direcției de Cultură…etc…Alba? A protejat patrimonial cultural Alba Iulia? În nici un caz. Chiar a sprijinit cu semnătura sa distrugerile și falsurile în restaurare. Directorii Muzeului Unirii, celebrii Gabriel Rustoiu și Constantin Inel ( acesta din urmă având meritul de a fi dat tonul național al olimpiadei plagiatelor), au apărat cumva situl arheologic Alba Iulia? În nici un caz. Împreună cu niște pseudo arheologi au asistat la distrugerea sitului arheologic din centrul cetății și au girat “științific” această mascaradă, această distrugere inimaginabilă a unor dovezi arheologice care s-au întins în peste 1700 de ani. Despre arhitecții care și-au bătut joc de cetate ( Lăncrăjan Franchini și Mircea Sabău) s-au spus destule. Viziunea lor îngustă a fost apărată de către primarul Mircea Hava prin exclusivitatea contractelor. Ambii arhitecți au primit contracte de proiectare (atenție, nu toate au fost contracte de restaurare. Pentru a se evita unele avize, unele lucrări au fost numite intervenții edilitare !) fără licitație de parcă erau singurii arhitecți de pe planetă. Cetatea Alba Iulia ar fi meritat un concurs internațional de proiectare și nu manevrele odioase prin care slugoii și afaceriștii au fost “puși în pâine”. În fața tuturor acestor ticăloșii (pentru că acestea sunt niște ticăloșii), aproape toți am tăcut. Am tăcut pentru că am fost dezinteresați, pentru că nu ne-am exercitat drepturile noastre de cetățeni, dreptul de a ne informa și de a cere socoteală autorităților locale pentru ceea ce fac. Au mai existat însă excepții. O excepție absolut lăudabilă este a DOAMNEI (nu întâmplător folosesc literele mari) care a protestat împotriva falsificării porții castrului roman, o barbarie folosită doar pentru a mulge bani, enorm de mulți bani, cu consecința pocirii imaginii Cetății. Acum toată lumea știe că așazisa poartă a Castrului Roman din Alba Iulia este un fals. Nimeni nu știe cum a arătat în realitate această poartă. Nu există nici un document scris și nici o dovadă arheologică ce poate să indice cum a arătat de fapt această poartă. “Arhitectul” care a proiectat-o (“născocit-o” poate este un termen mai potrivit) s-a inspirat de pe internet. A găsit o fotografie cu o poartă dubioasă din Germania și a copiat-o. Un fals. False sunt și lucrările de restaurare, făcute cu piatră aparentă și polistiren. Ei bine, împotriva acestor falsuri și aberații, o DOAMNĂ arheolog a protestat când încă nu era prea târziu. Adică înainte de începerea lucrărilor. A protestat împreună doar cu soțul său. S-a expus unor posibile represalii profesionale (se știe că PDL-iștii nu iartă niciodată și sunt nemiloși în răzbunare). Aceste represalii cred că au și avut loc. Dar DOAMNA a protestat deși știa ce o așteaptă. Ideile și principiile meseriei sale, credința în adevăr au fost mai importante decât represaliile care au urmat. Împotriva ei s-a declanșat morișca de denigrare a caracatiței mafiote. Știu că a avut de suferit. Din partea LOR a primit ceea ce nu merita. Din partea mea primește ceea ce merită. RESPECT! Acum, după câțiva ani de la protestul doamnei arheolog, pe care nu am avut placerea să o cunosc personal, dar o respect, este timpul ca măcar eu să îmi cer scuze și să o rog să mă ierte că atunci nu am fost alături de ea. Stimată doamnă, dacă am fi fost ATUNCI alături de dvs, poate că nenorocirea de anul trecut nu s-ar fi intâmplat. Ne-ați dat o șansă la demnitate și apărarea valorilor culturale. Atunci am ratat-o…
Trăim, în aceste zile, din ce în ce mai conștient, frica minților noastre din ultimii ani. Efectul dezastruos se vece la tot pasul.
Societatea s-a deșteptat.
Tot respectul pentru Doamna arheolog!
PS Cineva ar trebui să-i menționeze numele.