Îi întâlnești peste tot, dar nu ai parte de ei. Stau lângă tine, pe bancă în parc, dar nu ai cum să îi deosebești de ceilalți. Care sunt „oameni buni”? Sunt curios: dacă ați începe o listă, cam câți dintre cei pe care îi saluți ai nota acolo? Și după ce criterii?
Nu urmăresc aici să explic cum ajunge un om să fie bun și altul rău. De unde vine bunătatea asta, pe care la unii o simți cum se revarsă din suflet? O bunătate nativă, liniștitoare și plină de dragoste. Atunci când interacționez cu un om încerc să îmi dau seama, analizându-i cele mai mici gesturi și atitudini, ce fel de persoană este. Desigur, nu urmăresc perfecțiunea, nimeni nu e perfect, nu există așa ceva, încerc doar să deosebesc Omul de jigodie. Pentru că mulți, sub blana de miel, privesc cu ochi de lup la ce ai și ce faci și asteaptă să-ți ia ograda foc, să te poata “aranja”. Și am impresia că, pe măsură ce înaintez în vârstă, din ce în ce mai mulți „miei” din ăștia îmi apar în cale. Trist, dar adevarat. Și sunt, din păcate, mulți de la care nici nu mă așteptam, deja erau pe lista mea cea bună și apoi, în te miri ce împrejurare, și-au dat arama pe față.
Dar să las “mieii” în pace, îi pot descoperi încă ușor sau, dacă eu nu văd prea bine, am lângă mine o jumătate foarte atentă. Ce ratez eu, nimerește ea. C-așa îți protejezi cetatea, nu? Să vedem însă de cei buni, pentru că aceștia merită.
Ce semne dă un om bun când intră în ograda ta?
Păi, în primul rând, îți dă binețe. Îți zâmbește frumos, îți vorbește de la egal la egal și, chiar dacă tu ești, poate, în acel moment, mai sus decât el ca poziție, nu încearcă să te reducă pe tine ca să crească el. Dimpotrivă, îl vezi cum se ridică pe vârfuri ca să poată să ajungă să te privească în ochi cu mulțumire, nu cu invidie sau mândrie. Te ajută, complet dezinteresat. Îi simți foarte repede când fac asta. Nu așteaptă nimic de la tine, poate nici chiar mulțumiri. Mulțumirea e la el în suflet, nu mai are nevoie de mulțumirile tale fără număr, nu mai are unde să le bage. Și asta o face de fiecare dată, prin simplul fapt că așa e el, un om bun. O face pentru tine, ca să te ridice și pe tine mai sus, fără interes. Îți dă de la el, chiar dacă are puțin și, pe deasupra, îți și zâmbește. Vine cu tine până unde vrei să ajungi, dacă te-ai rătăcit, și te lasă chiar în fața porții. Stă lângă tine atunci când ai nevoie să te descarci, te ascultă, nu se apucă să îți ofere sfaturi deșarte, citite de tine de prin cărțile de psyco-yourself. Pur și simplu, poți să îl folosești ca și coș de aruncat griji. O să le adune pe toate și o să te scape de ele.
Ce faci când dai peste asemenea “specimene”? Mai nimic. Doar le urmezi exemplul. Ți se pare greu?
Aceste ganduri v-au fost oferite de ARISTOCRAT BOUTIQUE
facebook: Aristocrat Boutique Alba Iulia
Fii primul care comentează