Din seria hai să ne cumpărăm chestii de care nu avem neapărat nevoie şi să ne plângem de bani puţini dup-aia, hai să vorbim puţin de obsesia pentru gadgeturi. Săptămâna nici nu a început bine şi deja am auzit planuri de achiziţionare a unui iPad şi a unui MacBook (sau măcar un Alienware – al cărui preţ se învârte pe undeva pe la 10,000 Ron) ca să nu mai vorbim de noul iPhone 5: nu contează că încă nu se ştie nici măcar ce specificaţii are noul terminal – ideea e că „e noul iPhone, trebuie să îl am!” Mă bucură faptul că avem acces la astfel de gadget-uri care mai demult nu se aventurau pe piaţa romanească – firmele erau şi ele conştiente că puterea de cumpărare a românilor era oarecum limitată. Dar acum situaţia se schimbă şi are tendinţa de a afecta sistemul de priorităţi a românilor: de ce să-mi pun bani într-un cont de economii când tot ce strâng într-un an de zile pot să cheltui pe un telefon de ultima generaţie? De ce să mă mulţumesc cu un producător (oarecum) comun de laptopuri când e mai fancy să-mi cumpăr un produs Apple? Şi culmea, de regulă aceşti cumpărători ori nu ştiu (şi nici nu-i interesează) să facă diferenţa între componentele gadget-ului pe care-l achiziţionează, ori efectiv merg pe încredere oarbă în numele firmei producatoare, plătind aproape dublu preţul unui produs mediocru. Sau plătind componente de care efectiv nu au nevoie. Şi într-un final, cu iPhone-ul de peste 2,000 Ron la ureche, auzi persoana cum se plânge unui apropiat (sau şi mai rău, tăticului) că nu i-a mai rămas nimic din salar şi vine data de plătit chiria! Dar ghici ce, în nici şase luni, o să se prezinte şi cu un iPad! Nu o să mă aventurez înspre partea psihologică a subiectului în cauză, dar deja situaţia începe să se apropie de cea (foarte la modă în urmă cu câţiva ani) a şoferilor de BMW-uri care îşi scoteau maşina la plimbare doar în weekend-uri, pentru că nu aveau bani să bage benzină! Nu pot să nu mă întreb dacă problema sistemului de valori şi priorităţi e puţin deviată la aceşti oameni. Sau la mine? Aaa, poate trebuie să menţionez de la început că sunt înnebunită după gadgeturi, citesc recenzii mai mereu şi îmi place să fiu la curent cu tot ce e nou în domeniu. Și totuşi, am un laptop mediocru, un telefon oarecum okay, dar care nici el nu excelează prin nimic şi o cameră foto probabil mai slabă decât cea de pe telefon. Culmea e că… sunt mulţumită de toate! Deci oare, iau eu treaba asta prea în serios sau deja ne îndreptăm spre un snobism specific unor ţări mult mai dezvoltate fără să avem buzunarul necesar să-l întreţinem?
Georgiana Mihăilă
Per total ai dreptate dar in acelasi timp judeci un pic. Din pacate, la nivel individual nu mai putem sa punem problema. Societatea impune statuturi, iar ultimul model de smartphone este deja unul foarte important si relevant. Totul incepe de la varste foarte fragede. Deja un elev de clasa a 6-a, a 7-a, fara macar un telefon cu touch-screen, nu mai vechi de 1 an este desconsiderat de colegii sai. La fel, un tanar de 25-30 de ani este mai respectat de societate din momentul in care este vazut la volanul unui bolid german de ultima generatie decat acelasi tanar de aceeasi varsta dar posesor de masina romaneasca sau koreeana, evident mai practica dar si mai ieftina. Acum cativa ani, poate chiar 15 ani, pana sa apara telefoanele mobile, statutul era exprimat prin lanturile de aur. Fiecare „barbat adevarat” sau „doamna bine” carau la gat aproape jumatate de kg de aur. Conditiile in care traiau erau aceleasi, chiriile chiar un pic mai mari.
Astfel printr-un calcul logic foarte simplu iti raspund la intrebarea ta: Prioritatea principala a unui indivit este de a castiga respect si reputatie. Daca societatea impune statururile pe care le-am enumerat amandoi, el nu se poate folosi decat de ele pentru a-si atinge scopul. Calculul e foarte simplu: Numarul de oameni de care esti vazut pe strada, in club, la supermarket sau la servici / Numarul de oameni care ajung la tine acasa. Rezulta exact prioritatea de care ziceai.
Ar fi totusi corect sa recunoastem ca exista si o categorie de oameni, nisata intradevar, din care cred ca si eu fac parte, a caror nevoi vis-a-vis de tehnologie sunt reale. Am nevoie de un smartphone destept si intuitiv pentru ca trebuie sa stau conectat la internet chiar si atunci cand sunt incapabil de a folosi notebook-ul. Sunt totusi de parere ca el trebuie achizitionat la cel putin 5 – 6 luni de la aparitie pentru a obtine un pret cat de cat corect. Sunt posesor de macbook pro dar asta dupa ce am trecut prin cateva branduri de notebook PC, inclusiv cele premium si spun cu mana pe inima ca nici unul nu s-a comparat aproape din toate punctele de vedere cu ceea ce folosesc acum.
Astea sunt vremurile pe care le traim. Pana cand statutul se va schimba prioritatiile vor ramane aceleasi.