Eul Virtual: ascultă Nina Simone şi Johnny Cash, a citit întreaga operă semnată Virginia Woolf sau Jane Austen, filosofează peste măsură şi îşi trăieşte viaţa după principii nobile; se uită doar la filme de Lars von Trier şi bea vinuri alese. Ca să nu mai vorbesc că are un ten impecabil în toate pozele şi e mereu prezentă în toate localurile de lux. Sau cel puţin asta ne transmite wall-ul ei de Facebook.
Eul Real: ascultă Connect-R şi îşi petrece serile dansând pe muzina Innei şi cea a Alexandrei Stan, ultima carte citită e, de fapt, Romanul Adolescentului Miop sau poate Moromeţii—pe care s-a văzut obligată să le citească în perioada liceului—iar după-mesele şi serile şi le petrece uitându-se la emisiunile lui Măruţa şi Capatos. And that’s all okay, de ce să ascunzi toate astea?
Mă întreb: de ce se simte nevoia de a face cunoscută lumii o persoană care nu există? Sau poate e un mod de împlinire, să se prezinte celorlalţi ca persoana care şi-ar fi dorit să devină? Sunt absorbită de social media: am conturi pe toate platformele populare de la Facebook la Twitter, Pinterest, G+ la altele mai puţin cunoscute; şi pe fiecare mi-a fost dat să întâlnesc femei, unele pe care le cunoşteam chiar destul de bine, care încercau să prezinte variante mult îmbunătăţite ale lor. Cu ce scop?
Accept promovarea culturii sub orice formă, nu asta m-a deranjat; dar nu reuşesc să-mi dau seama din ce frustrări izvorăşte nevoia de a crea un eu virtual care să compenseze pentru lipsa anumitor aspecte reale din viaţa unei femei. Şi e o practică comună, toate avem tendinţa de a îmbunătăţi puţin realitatea: ne postăm pozele făcute într-o good hair day, dăm un check-in pe-aici, pe-acolo, mai bifam Attending la ceva eveniment cultural care poate nu ne-ar fi atras atenţia fără o campanie bună de promovare pe Facebook; şi e okay. Dar de aici la a “crea” o persoană cu totul nouă, o persoană care poate ne-am fi dorit cândva să devenim e cu totul o altă poveste.
Şi atunci ce se întâmplă cu cea care stă în faţa monitorului? Rămâne ascunsă în dulap, aşteptând să vină vremea când adevăratele ei plăceri devin cool? Nu am trecut oare de hopul ăsta odată ce am absolvit liceul?
Fii primul care comentează