De ce iubim…mămicile

mama si fiicaMama: magica creatură care se naşte cu 9 luni înainte de venirea pe lume a puiului ei şi trăieşte pe planeta Pământ. Ea are, iniţial, grijă de masculul „tătic” care, iniţial, trăieşte pe Pământ alături de mămică dar care în prima perioadă, imediat după naştere, rătăceşte dezorientat de pe o planetă pe alta, fiind grav afectat de schimbările majore care s-au petrecut în viaţa de familie odată cu apariţia bebeluşului terestru. La începutul vieţii de mămică, cu 9 luni înainte de marele moment, aceasta se hrăneşte cu tot ceea ce îi provoacă poftă. Chestii pe care nu le-ar fi mâncat poate sub nici o formă înainte de sarcină (aşa i se spune la mica creatură purtată la centură). Chestii pe care masculul tătic ar fi bine să le aibă pregătite. Iar dacă nu, să le cumpere rapid dacă are nenorocul ca mămica să le vadă la televizor, de exemplu. Asta chiar dacă este miezul nopții ori 04.00 dimineața (subsemnatul se exclude de la această situaţie). O dată cu venirea micuţului urlător, mămica creşte în înălţime și chiar dacă este mică de statură ea ajunge să crească mai mare decât tăticul. Se maturizează brusc şi se transformă în Mamă. Spre deosebire de tăticul care rămâne tătic şi după perioada naşterii, Mama îşi ia în serios atribuţiile şi responsabilităţile. Aici enumerăm: hrănirea copilului de 12 ori pe zi şi de 14 ori pe noapte, spălarea copilului, spălarea vaselor şi a biberoanelor, spălarea şi curăţenia casei şi alte tipuri de spălări şi spălături care vor face obiectul unui articol viitor. De exemplu, prepararea mâncărurilor sofisticate, gen lapte praf, fulgi de ovăz, creme şi piureuri fantuzești de legume, cu cărnițe organice şi sosuri pretenţioase şi sănătoase pentru „mon bebe”, statul de pază noaptea şi săritura în înălţime şi lungime la cea mai mică mişcare a copilului. Unele mămici practică şi lovitura cu cotul în spatele masculului tătic atunci când acesta se dă dormit dus când copilul urlă de zici că îl ții de perciuni. Încet-încet, Mama reuşeşte să îmblânzească micul prinţ şi să îi facă cunoştinţă tăticului cu noul membru al familiei. Aceasta reuşeşte prin metode ştiute numai de ea să îi apropie pe cei doi şi să creeze, astfel, echilibru în familia mărită. Ea îşi foloseşte mintea dar şi forţa fizică pentru a îmblânzi masculul teorizat de mica creatură care i-a acaparat fosta mămică – acum actuala Mamă Neînfricată. Şi uite aşa, zilele trec una câte una, se transformă în ani şi bebe creşte mare şi se transformă şi el într-o fetiţă cu codiţe care merge la grădiniţă şi apoi la şcoală. Şi vine şi Ziua Mamei, frumoasa zi a Mamei în care o fetiţă cu codiţe iese în faţa clasei şi citeşte o felicitare pe care a scris-o cu mânuţele ei frumoase: „Pe Mama mea o cheamă Ioana. Nu există cuvinte să descriu frumuseţea Mamei! Eu o iubesc pe Mama foarte mult! Orice zi este senină când o văd pe Mama!”. Şi mami se bucură şi se umple de fericire. De ce iubim mămicile? Pentru că ele fac ceea ce fac din prea multă iubire, pentru ca apoi să o sădească în sufletele noastre. Iar uneori, iubirea aceasta refulează pe o foaie colorată de mânuţele fetiţei sau în rândurile scrise de tăticul-tată.

Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique
www.aristocratboutique.ro, facebook: AristocratBoutique Alba Iulia

Despre Redacția ProAlba 30750 Articles
Contact: office@proalba.ro | 0740.430.128

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*