Cartea, un refugiu sănătos

Cartea reprezintă o naraţiune, o confesiune, o scenă de teatru în care au loc confruntări între persoane, între idei, scopuri, interese etc.; uneori este rezultatul unei lupte a autorului cu sine însuşi pentru promovarea valorilor umane: binele, frumosul, dreptatea, libertatea, adevărul, demnitatea, toleranţa, curajul, dragostea, prietenia etc.

Prin rolul ei spiritual, cultural şi moral-religios, cartea a dobândit un loc de prestigiu în rândul obiectelor întâlnite în viaţă de-a lungul timpului, aprecierile la adresa ei fiind deosebit de elogioase, autentice prinosuri de iubire şi glorificare: „Cartea este lumina sufletului, oglinda trupului, dascăl al virtuţii… coroana celor înţelepţi… grădina plină de fructe, pajişte împodobită cu flori” (Litania bibliographica – sec. XVI), „Fântâna de apă vie a lui Abraham” sau „Sân plin de laptele vieţii” (Richard de Bury), „Lectura cărţilor de valoare e conversaţia cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute” (Descartes), „Cărţile nu sunt în mod necesar obiecte moarte, ci cuprind într-însele o moştenire de viaţă care va fi tot atât de eficace ca şi sufletul din care decurg” (J. Milton). Feodorov vede în carte „o uşă de templu”, Carlyle o priveşte ca pe „o minunată cetate a inteligenţei, un templu, o Mecca, un munte profetic care peregrinează toţi credincioşii pe pământ”, iar G. Duhamel formulează metafora „Cartea e urma întregii gândiri omeneşti”.

Petrarca surprinde importanţa şi rolul complex al cărţii: „Spuneţi că n-am prieteni? Ba am din toate ţările şi din toate timpurile. Unii îmi povestesc ce s-a întâmplat în trecut; alţii ce se petrece acum. Unii mă învaţă să trăiesc bine; alţii să mor bine. Unii mă duc de mână pe calea ştiinţelor, alţii îmi arată calea virtuţii. Pentru toate binefacerile acestea, ei nu-mi cer decât o cameră modestă, în care să fie scutiţi de praf. Când ies îi iau cu mine… ştiţi cine sunt aceşti prieteni ai mei? Sunt cărţile pe care le citesc.”

Cartea – acest sistem de gânduri, această scrisoare adresată spiritului uman – a fost dintotdeauna, şi îmi place să cred că şi în prezent, cel mai preţios cadou de care oamenii se mândreau în biblioteca lor. Cea mai veche epopee din lume „Ghilgameş” scrijelită de scribi pe plăci de argilă orânduită în 12 tablete se afla la loc de cinste în faimoasa bibliotecă a regelui asirian Assurbanipal.

Desigur că nu dispunem de timp pentru a citi totul, dar niciodată nu e prea târziu să citeşti o capodoperă. Îmi amintesc că am citit „Divina comedie” a lui Dante după ce Mircea Cărtărescu, într-un interviu, a afirmat că dacă ar trebui să se retragă pe o insulă, cartea pe care ar lua-o ar fi capodopera menţionată.

În prezentul dominat de televiziune, în care oamenii mai mult privesc decât gândesc, se acumulează mai mult informaţii şi imagini decât sensuri şi idei, importanţa lecturii este covârşitoare: contribuie la îmbogăţirea vocabularului, cultivă gândirea şi imaginaţia implicate obligatoriu în înţelegerea lucrurilor, asigură circulaţia conţinuturilor mintale, promovează gesturi şi atitudini umaniste şi, mai ales, este benefică pentru formarea unei gândiri sănătoase şi independente, îţi produce stări meditative, plăcerea şi bucuria de a gândi, sentiment intelectual căruia Beethoven i-a consacrat un imn – Odă bucuriei – în finalul Simfoniei a IX-a. „O, sfintele mele cărţi, cât vă datoresc că sunt om, că sunt om adevărat!” exclama Nicolae Iorga.

Lectura unor cărţi poate genera naşterea altor cărţi cu conţinut mai bogat şi mai variat. Importantă este şi discutarea conţinutului cărţii. Aşa cum simţi nevoia de a împărtăşi admiraţia pentru un tablou sau de a trăi bucuria cu cei din jur, tot aşa discuţia prilejuită de carte facilitează înţelegerea şi aprofundarea mesajului. Seducătoare sunt şi biografiile oamenilor de seamă, ale marilor scriitori, ale geniilor din domeniile artei (muzică, sculptură, pictură etc.) care ne oferă multiple învăţăminte pentru viaţă.

Pentru iubitorul de literatură este o mare plăcere recitirea: „Citirea din nou a unei cărţi vechi întrece, poate, chiar descoperirea unei cărţi noi. Voluptatea regăsirii e mai mare decât aceea a primei întâlniri. Tocmai de aceea – afirmă Al. Philippide – voluptatea aceasta este destul de rară. Într-adevăr câte din cărţile citite o dată te îndeamnă să le citeşti din nou? Pe câte dintre ele ai putea să le consideri drept prieteni?”. Spre exemplificare, G. Ibrăileanu – ne spunea profesorul de română în liceu (Vasile Langa) – recitea anual Război şi pace şi Anna Karenina de Lev Tolstoi, iar E. Hemingway, îmi spunea un scriitor prieten (Cornel Nistea), îl recitea pe acelaşi Tolstoi în limbile spaniolă, franceză şi engleză, necunoscând limba rusă.

Când intri în Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca te simţi fără să vrei ca într-un templu şi vorbeşti în şoaptă. Atmosfera de studiu te ajută să înţelegi cele scrise de V. Hugo: „Să deschizi o carte frumoasă, să te cufunzi în ea, să crezi, ce sărbătoare!”

Am fost impresionat când am citit că V. Pilat, un tip original, nonconformist şi boem, după 1948, iubea atât de mult cărţile încât, scăpătat, şi-a vândut sângele la un centru de colectare ca să poată să şi le mai cumpere.

În final simt nevoia unei confesiuni: probabil că unora, care nu mă cunosc îndeajuns, care mă ştiu doar la suprafaţă, le par posac, rezervat, necomunicativ, neprietenos şi nesociabil, introvert, prea orientat către propria persoană. Probabil… Mă întreb însă ce ar putea să-mi spună nişte persoane care n-au decât o idee fixă şi care nu au timp să trăiască pentru că trebuie să facă bani, cât mai mulţi bani din meditaţii sau consultaţii, din expertize şi afaceri, din bişniţă ş.a.m.d. Intersecţia multor oameni cu cartea (nu de telefon) este, din păcate, doar întâmplătoare şi foarte, foarte rară, iar perspectiva ameliorării educaţiei şi culturii în societatea noastră este tot mai sumbră. Cu regret trebuie să-l citez pe fostul cancelar german Konrad Adenauer: „Cu toţii trăim sub acelaşi cer, dar nu avem acelaşi orizont”.

Motto: O cameră fără cărţi e un trup fără suflet

Marcus Tullius Cicero

Prof. Nicolae Ota

продвижение сайтавидео о взломе вконтакте