Zilele trecute mă sună un prieten cu un puternic accent ardelenesc – Avram, de undeva de pe lângă Cluj, cum scrie în agenda mea – şi mă ia din volé – „Man, tu eşti bazat cu sloganele, cu consultanţa, cu astea. Ui’ ce problemă am… mă, io mă bat anu’ ăsta să ies primar aicea, şi nu ştiu ce să scriu pe meshurile alea, nu ai tu vro idee?” Redau în continuare dialogul:
Eu – În regulă, dar cu cine te baţi tu acolo?
El – Apă’ cu doi boşorogi paradiţi, mă, unu’ are vro şeptezăci de ani, ălalalt îi mort…
Eu – Cum mort, mă, ej nebun?
El – Mort, man, nu mort cum zâc io, în glumă, mort – cu preinfarcturi, cu perfuzii…
Eu – Păi, şi tot mai vrea să candideze?
El – Tăt mai vre, trăzni-l-ar! Nu-i mai satură Dumnezo’…
Eu – Ok, ai făcut vreun sondaj, să vezi ce vrea lumea, care sunt primele cinci lucruri de care se plâng oamenii… ceva măcar aşa, orientativ… ?
El – Locurile de muncă, man, n-are lumea de lucru, îi sărăcie mare… no, zî-i, te gândeşti la fratele tău o ţâră?
Eu – Bine, hai că te sun dacă îmi trece ceva prin cap…
Cam asta a fost, pe scurt, conversaţia, în realitate mult mai spumoasă, dar de nereprodus în paginile unei reviste serioase. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost – „Puterea corupe, puterea absolută corupe absolut” – maxima arhicunoscută a Lordului Acton. Râdeam în sinea mea grupând cuvintele lui Avram cu ale lordului Acton în posibile sloganuri de pre-campanie – „Puterea corupe, trăzni-i-ar!” sau „Puterea absolută corupe absolut, arză-i-ar focu’ ”… Hmmm, cum să aplici idei pure pe o populaţie sărăcită şi prostită ani la rând? Trecând de la serios la hilar şi înapoi la normal, l-am sunat pe Avrămuţ, care mi-a răspuns dintr-un grup gălăgios, şi i-am zis
– Man, ai cu ce scrie?
El – Ie, linişte, bă, scrieţi acolo…
Eu – „Avram caută locuri de muncă pentru dumneavoastră, X şi Y caută un loc de muncă pentru ei” (unde X şi Y erau numele adversarilor).
Cu prietenul meu mulţumit, mi-am oferit şi mie un început de pastilă, aceasta, în care vreau să vorbesc despre serviciul public, corupţie şi inamovibilitate. De la Timişoara şi Arad până la Constanţa şi de la Suceava până la Caraş-Severin, România este condusă de ani şi ani de zile de baroni locali impertinenţi, tupeişti şi corupţi până în măduva oaselor.
Cum este Falcă din Arad? Cum o fi Mazăre de la Constanţa? Cum vi se pare Oprişan din Vrancea? Sau Flutur de la Suceava? Sau Hava al nostru la Alba Iulia? Oameni curaţi, cinstiţi, onorabili, dedicaţi oraşelor şi judeţelor lor, care au salarii de 3000-4000 de lei şi îşi dedică vieţile comunităţilor locale încremenite în adoraţie? Oameni care se trezesc în fiecare dimineaţă cu gândul bun de a fi utili urbei sau judeţului lor? Oameni care pun cetăţeanul înaintea propriei familii? Evident că nu. Li se rupe de voi. Li se rupe de noi.
Nu vreau să spun banalităţi de genul – vile, maşini, milioane de euro în conturi din străinătate, amante tinere – este evident pentru orice idiot că oamenii ăştia au bifat rubricile astea deja după primul mandat. Aş vrea să remarc însă că politica, aşa cum ar trebui să fie ea, este schimonosită şi întoarsă pe dos de toţi cei de mai sus şi alte câteva mii de indivizi din ţara asta. Pentru că serviciul public pe care ăştia îl prestează nu mai este nici generos, nici non-profit, nici făcut de nişte oameni care au intrat bogaţi în politică. Toţi au intrat în spaţiul public din funcţii şi cariere umile, flămânzi de bani şi putere, fără scrupule şi idei edilitare.
Cum s-ar simţi Flutur dacă mâine ar trebui să lase puterea, afacerile, politica, funcţiile, sclavii care trudesc pentru el, şi să se întoarcă la a fi pădurar? Adică 15 ani în urmă.
Cum s-ar simţi Mazăre să lase coardele din Playboy, kite-ul şi surf-ul, scuba-diving-ul în Montego Bay, slipul de primar, şi să se întoarcă la a fi un simplu jurnalist mânzălit cu pastă de pix pe degete? Adică 12-16 ani în urmă.
Cum s-ar mai putea întoarce Hava la Refractara, la a fi un inginer printr-o secţie, azi ruină? Adică 22 de ani în urmă. Milioane de euro-lumină în urmă. 6 mandate în spate. Un Mamut de dale mai devreme. Sute de tone de cârnaţi de la elit mai înainte. Zece cetăţi Vauban renovate pe facturi şi îndesate într-una singură în realitate – în minus, of course, pentru Alba Iulia. Sute şi mii de copaci Custozzati în trecut. Cum ar putea?
Trist, dar imposibil. Aceşti oameni, de-profesionalizaţi, dezumanizaţi, şi dezinteresaţi, muncesc doar din patru în patru ani ca să îşi re-înnoiască o sinecură, pe care niciun om normal la cap nu şi-ar dori-o, dacă nu ar vâna-o pentru alte motive decât amărâţii ăia de 700-800 de euro pe lună.
Să concluzionez. Judeţul Alba este pe locul doi din coada ţării la cifra şomajului. Inclusiv actualul primar îşi caută un loc de muncă. Încă o dată. A şaptea oară. Că Refractara e istorie. Surprinzător de învinuit de DNA, mai vrea puţin din locul ăsta de muncă, chiar şi dacă ar fi numai pentru încă un an. La fel vrea şi preşedintele consiliului judeţean. Cu câteva dosare penale „pe vine” şi cu un PDL „pe mere”, abia aştept să îi văd şi lui visul împlinit!
Români, albaiulieni, nu votaţi Partidul Poporului 30% şi nici USL 55%! Nu, vă rog, nu votaţi! Gândiţi-vă la oamenii ăştia! E vorba doar de două locuri de muncă… nu vă cer mult, doar 2!!! N-aveţi inimă?
Cornel George Comşa
Punct ochit, punct lovit.asta are 3 clase. nu ca trebu si ca restu’ politicii ei , de mama ei, de tata ei , de restui’ elea’. Bine, Cornele!!!!
Bravo!
Baron local execut masaj erotic de alegeri, dupa avem program sado cu finalizare, daca doriti!
Mai, Cornele nu cred ca ai fost prea inspirat cu articolul asta (daca l-ai scris tu). Pai eu am dedus ca si tu cauti loc de unde sa vi dupamasa acasa. In momentul in care ai intrat in politica incepi sa gandesti si sa faci ca politicienii, adica de toate numai ceea ce ai promis nu,pentru ca sti ca nu poti.S-apoi tu nici nu esti bastinas, ce mai vrei ?