Prieteni adevărați

Acum mulți, mulți ani pe când locuiam în București, locul unde eu consider că „te pierzi ușor printre străini”, la o oră foarte târzie, am avut o criză de rinichi. Bruscă, foarte chinuitoare, ceva de care nu mai avusesem parte niciodată și de a cărei existență am aflat după câteva puseuri zdravene de durere. Am aflat, în timp ce mușcam cu dinții de pernă, că nu-mai-știu-ce-pastila-lu’-pește te scapă de chinurile trecerii nisipului prin rinichi. Soluția a venit de la un foarte bun prieten. Un telefon și gata, în 10 minute, la ora 1 noaptea, ne-am trezit cu el la ușă cu pastilă cu tot, iar în minutul doișpe eram ca nou. Relaxat, scăpat de chinul „facerii nisipului”, mi-am privit prietenul cu drag. Mi-am dat seama că există cineva care la orice oră poate să îți întindă o mână de ajutor, să nu te lase de izbeliște. Cineva căruia îi pasă de tine și te ajută atunci când ți-e greu. Anii au trecut, ne-am mutat la Alba, toți prietenii noștri au rămas departe. Prea departe ca să vină cu o pastilă să te salveze. Prea departe ca să le povestești ceva intim, ceva care prin telefon nu are rost să povestești prea mult. Ar fi doar vorbe de departe și atât. Parcă prea departe chiar și pentru a împărtăși ceva de care tu te bucuri și ești sigur că și el se va bucura. Oameni cu care am trăit bucurii, tristeți, oameni cu care am locuit o perioadă, toți au rămas acolo atunci când ne-am mutat. Într-un oraș mare, singuri, la fel de singuri ca și noi fără ei. Acum, dupa 7 ani de locuit în Alba, ani în care ne-am făcut câțiva prieteni aproape „de suflet”, stau și mă gândesc că dacă, ipotetic, la un moment dat o să ne mutăm și de aici (da, avem noi o chestie cu mutatul din oraș în oraș) oare câți ani va dura să mai găsim oameni de care să ne „lipim”? Oare am mai găsi? Și până la urmă cum iți dai seama dacă cineva îți e cu adevărat prieten? Formula e simplă și totuși foarte greu de obținut: îl treci neintenționat prin fel și fel de „probe”, în timpul ăsta judecând dacă e un om pe care te poți baza și pe care să îl ajuți cu la fel de mare drag. Îi spui ce te doare, îi povestești și îi asculți lucruri intime, îi împărtășești durerea și bucuria în aceeași măsură. Îl simți că se bucură cu adevarat de fericirea ta și nu îi simți invidia. Ești norocos să ai așa ceva? Avem sute de amici pe facebook (nu ne mai ajunge maximul de 5000!) mulți colegi, vecini, cunoștințe, dar în cele din urmă, cu toată tehnologia care în ultimul timp ne-a venit în ajutor, prietenii adevărați au rămas tot la fel de greu de găsit. Suntem mai sociali decât am fost vreodată până acum datorită (sau poate mai bine zis din cauza) tehnologiei. Dar oamenii pe care cu adevărat poți conta au rămas la fel de puțini.

Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique