Născută în anul 1990, la Alba Iulia, Andreea este absolventă a Universității de Artă si Design din Cluj-Napoca, secţiunea “Grafică”. Proaspăt acceptată la una dintre cele mai bune facultăți de profil din Europa, ASP Varşovia din Polonia, acolo unde urmează să iși ia diploma de licenţă, albaiulinca este o artistă care aduce o gură de aer în lumea creativă a Clujului şi nu numai.
Andreea, cum te-ai descrie ca artist?
Sunt o artistă care manipulează poze, pictează şi desenează pe diverse suprafeţe, cu diverse materiale, recent orientadu-mă spre instalaţii.
Cum crezi că îţi văd alţii arta?
În principiu ca pe o chestie overly-sexualized şi… chiar aşa e. E un artificiu să atragi atenţia şi să induci omului în cap, fără să vrea, anumite treburi. De exemplu faptul că oamenii marginalizaţi sunt mult mai fascinanţi decât cei acceptaţi de societate. Iar eu cred că motivele pentru care oamenii îi refuza în preajma lor pe cei marginalizați are legătură cu limitarea sinelui sau cu sfaturi din familie de genul “să nu umbli cu x sau y că ceva nu e în regulă cu el”.
Ţi-am văzut lucrarea de licenţă. Ce reprezintă pentru tine?
Referitor la lucrarea de licenţă, cea cu moartea, e puţin mai complicat. Ideea de bază e modul în care omul îşi accepta moartea. De aici a pornit o întreagă analiză asupra morţii în legătură cu marile religii ale lumii şi statutul 
sufletului în toată povestea asta. Evident că în urma documentarii pentru licenţă (am scris vreo 70 de pagini şi încă e de-abia suprafaţa, adică o comparaţie în mare între reacţiile umane religioase referitoare la această temă) am cam rămas împotriva ortodoxismului nostru autohton şi mă atrage tot mai mult buddhismul. Totuși, momentan, prefer să-mi consider arta religie/credinţa proprie şi nu invers.
Planuri de viitor?
În principiu master la cam cea mai bună facultate de grafică din Europa, la ASP Wroclaw din Polonia şi să intru în circuitul artistic. Pe uşa din faţă, că pe ușa din dos nu contează. Principalele aspecte sunt acum munca şi publicitatea personală (că doar cultul personalităţii e oarecum obligatoriu la artişti). Deocamdată am programată o expoziţie la Visual Kontakt, Oradea, şi între timp stau pe la polonezi şi-mi continui seria de lucrări pe care am început-o pentru licenţa (adică ştiu că o să-mi scot demonii din mine într-un mod foarte productiv, altfel rămân cu prea multe întrebări fără răspuns, referitoare la om în general). Am început să creez la 16 ani şi sper să pot aprofunda. Pentru mine asta reprezintă nu numai un mesaj pentru cei cărora le place ceea ce creez, ci şi o încercare de a găsi frumuseţe în imperfecţiune.
Despre Andreea „Cigaro” Anghel
Dovadă a creativității și talentului stau numeroase expoziții ca:
2012 – lucrare expusă în Times Square din New York, vernisaj, Berlin, Germania, Young Artists Incubator
2011 – expozitie personală, Cluj-Napoca, România, Crucification of a Modern Man. Vernisaj, Veneţia, Italia, Human Being. Expozitie personală, Cluj-Napoca, România, Damaged People
2010 – vernisaj, Detroit, USA, Damned III
2009 – vernisaj, Berlin, Germania, I am abnormal. Vernisaj, Detroit, UŞA, Damned II
Publicaţii:
„Artist Portofolio Online” – apariţie pe coperta ediţiei aniversare a revistei (2012)
„nEgoist” – Obscene Seduction, Polonia (2010)
„George Canon” – „175 photographers”- revistă de artă contemporană (2010)
„Datacolor”- „Colors of my life” (2009)
„Am inceput sa creez la 16 ani si sper sa pot aprofunda. Pentru mine asta reprezinta nu numai un mesaj pentru cei carora le place ceea ce creez, ci si o incercare de a gasi frumusete in imperfectiune.”
Fii primul care comentează