Curtea de Apel Bucureşti a decis, astazi, eliberarea din arest a fostului preşedinte al Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, Silviu Bian. Decizia Curţii este definitivă, astfel că acesta părăseşte arestul preventiv si va fi judecat în stare de libertate în procesul de corupţie. La inceputul lunii noiembrie 2011, Silviu Bian, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, acesta fiind acuzat de procurorii anticorupţie de luare de mită, în formă continuată. El şi alţi doi directori din instituţie au fost deferiţi justiţiei de procurorii anticorupţie pentru luare de mită şi complicitate la această infractiune. Ancheta a scos la iveala faptul ca Bian a primit mita peste 250.000 de euro.

citind presa scrisa, urmarind emisiuni televizate, cotrobaind prin articolele publicate si evaluand deciziile instantelor de judecata, mai ales ca urmare a analizei facute, „citind printre randuri”,ca de obicei, am ajuns la concluzia ca exista si se dezvolta in continuare (contrar asteptarilor unora sau „promisiunilor electorale”), acelasi tipar de personaj „mitic”, pardon, vroiam sa zic personaj mioritic, citat cu infractiune de luare de mita, preocupat de bunastarea personala si umplerii seifului, accentuand aici si insistand pe o lipsa de scrupule si imoralitate iesite din comun(nu exclud nici episodul in care „domnia sa” isi arata limitele, cand vine vorba de lipsa de confesiune sau incredere in fata familiei/sotiei sale)…inteleg si aprob modul in care dpdv jurnalistic, se acorda prezumtia de nevinovatie, dar, totodata, cred si aprob dreptul la orice opinie din partea fiecaruia dintre noi, cei care se simt nedreptatiti dpdv etic pentru fiecare lege data fara argument(fara respectarea drepturilor si cererilor/nevoilor generale) sau decizie luata in scopuri politice de interes sau pentru a se reabilita grupul in fata electoratului, imagine pe care un alt individ din cadrul aceluiasi grup a terfelit-o inca o data…marea mea ingrijorare sau preocupare este pusa sub semnul intrebarii pentru elucidarea acestui caz, daca sunt probe existente, suficiente la dosar(inclusiv flagrantul si denuntari/marturisiri), de ce ultima instanta se sesizeaza in urma lipsei de antecedente si anunta decizia definitiva de eliberare din arest si judecarea in stare de libertate???…se zice ca „ultimul scapa turma”, dar aici e evident ca „scapa cine poate”.