Oxford Dictionaries a declarat cuvântul „selfie” drept cuvântul anului 2013. Cam târziu cu articolul ăsta, ar zice unii. Dar o observare îndelungată, de-a lungul timpului, a fenomenului „Selfie” m-a dus la câteva concluzii cu privire la acest subiect. Înainte de toate, ce este selfie-ul? Simplu, e o poză pe care o faci singur. Din lipsă de prieteni. Glumeam, din lipsă de fotograf (fie că eşti acasă sau în deplasare şi vrei neapărat să te imortalizezi pe vecie). De obicei şi din păcate, în 99% din cazuri poza zboară direct pe Facebook, o modalitate în plus de a primi like-uri/aprecieri/laude/comentarii rapide. E făcută special pentru asta. Să vadă prietenii şi duşmanii instantanee alături de statusul „xsulescu se simte fericit/obosit/aiurit/ameţit alături de xsuleasca şi alţi prieteni”. Dar ăsta e alt subiect, bun de analizat altă dată viitoare. Scurtă istorie, acum: primul selfie a fost făcut în 1839 de un fotograf american celebru în vremea aceea (tot de la americani a pornit şi virusul ăsta, se pare). Foarte reuşit pe atunci, zic eu, la ce tehnologie se folosea pe vremea aceea comparativ cu ce tehnologie folosim acum, asta dacă facem şi o comparaţie între calitatea de atunci şi calitatea de acum a selfie-urilor. De-a lungul timpului, personalităţi şi oameni obişnuiţi au continuat să folosească acest tip de fotografie pentru a se self-imortaliza pe vecie. Acum însă, are şi alte caracteristici care îl definesc drept selfie „original”: mâna care se vede în poza alături de faţa fericită a self-fotografului (să nu cumva să se creadă că a făcut altcineva poză), obiecte sau persoane nedorite de cei care admiră „capodopera” (scaune de toaletă în fundal, covoare cu răpirea din serai, colegi de serviciu/camera în ipostaze ciudate, prieteni/soţi cu ditamai burţile, care apar în fundal). Şi da, un selfie caracteristic zilelor noastre are o calitate de la semiproastă în jos. Groaznic, oare la ce se gândesc oamenii ăia care îşi fac pozele? Groaznic e puţin zis, băgaţi pe good-old-google o căutare scurtă şi veţi rămâne neplăcut surprinşi de decăderea fenomenului de selfie. Iniţial, când fiecare dintre noi l-am descoperit, de nevoie ca să zic aşa, ne făceam poze împreună cu iubita/iubitul din lipsă de fotografi. Ei, se pare că încet-încet, fenomenul a degenerat şi deja din ce în ce mai mulţi oameni îşi fac poze singuri arătând lumii ce au ei mai bun: balonaşe sau pătratele (nu le atribui aici în funcţie de sex). Deci dacă stăm puţin strâmb (în poziţie de selfie, bineînţeles) şi judecăm drept, acest fenomen (chiar sindrom), la nivelul la care a involuat cu ajutorul mamei-tehnologie şi corelat cu reţelele sociale pe care se manifestă, este de dorit să dispară, încet-încet, pentru a face loc clasicei fotografii. „Vă rugăm frumos, ne puteţi face o poză? Mulţumim!”
Acest articol v-a fost oferit de ARISTOCRAT BOUTIQUE
www.aristocratboutique.ro
Fii primul care comentează