Graţie acţiunii eroice a acestei societăți, în 1928, se inaugura la Bucureşti Crematoriul Cenuşa. Era primul din aceasta parte de Europă şi dintr-o ţară cu o populație majoritar ortodoxă, răspunzând unei utilităţi publice. Este un moment aniversar nu doar pentru cei care susţin ideea cremaţiunii, ci şi pentru acele persoane care îşi asumă, la modul real, ideea de toleranţă. Povestea este simplă: în casa fostului ministru Grigore Trancu-Iaşi cinci persoane adunate la un ceai în după amiaza zilei de 7 martie 1923 puneau bazele societății. Ion Costinescu, viitor primar al orașului București şi ministru al Sănătății, devenea președinte, iar Trancu-Iaşi şi Gheorghe Gheorghian erau aleși vicepreședinți. Inițial numele dat societății a fost de Nirvana, dar datorită acuzelor cum c-ar promova o practică străină spațiului românesc a fost schimbata în Cenușa (la sugestia avocatului şi poetului Radu D. Rosetti). În primul an societatea Cenuşa ajungea la 14 membri, pentru ca după aproape 15 numărul acestora să crească la 1000. Asociația Cremaţionistă Amurg din România cinstește pe toți cei care s-au ridicat deasupra prejudecăților vremii şi imobilismului transpunând în realitate ideea cremațiunii umane. Multe dintre numele acestor cremaţionişti nu spun aproape nimic publicului de astăzi, peste ei s-a așezat cuminte umbra tăcerii însă pentru noi ei sunt nişte modele. Pentru a celebra faptele lor, vom organiza duminică 10 martie 2013 un requiem, undeva în România, într-o biserică creștină. Deşi marea majoritatea acestor cremaţionişti au fost ortodocşi şi personalităţi publice, poziţia Bisericii Ortodoxe Române asupra cremaţiunii nu permite nici măcar o slujbă de pomenire în memoria lor, dar binecuvântează deschideri de localuri şi sfinţiri de mall-uri. De asemenea, atitudinea suspicioasă, insinuantă şi persuasivă a Bisericii Ortodoxe Române faţă de incinerare ne determină să nu menționăm nici măcar locația. O facem nu din teama, ci din dorința de a proteja acel preot şi acea confesiune care a acceptat rugămintea de cinstire a memoriei predecesorilor noştri cremaţionişti. Este ruşinos ceea ce se întâmplă ca după 90 de ani, de când cremaţioniştii români și-au unit forțele, Biserica Ortodoxă Română să rămână inflexibilă şi să acționeze cu toate resursele pentru a bloca dezvoltarea acestei practici în țara noastră. Ne întrebăm atunci dacă aproape într-un secol am progresat, ca nivel de toleranța, măcar un centimetru sau tot ne bălăcim în obișnuințele noastre retrograde. Şi mai rău de atât ne fălim că suntem, în această manieră de ev mediu, deasupra tuturor. Nicolae Iorga ne dădea răspunsuri la aceasta absurditate acum mai bine de un veac spunând că: „În cele mai multe religii, preotul se crede ceva mai mult decât zeul !”.
Asociatia Cremationista Amurg din Romania.
Fii primul care comentează