Eu tremur iubito, tu simţi şi vezi
Neruşinarea acestui guvern păcătos
Care omoară „capra cu trei iezi”
Şi sinceritatea mersului pe jos.
Iubirea ne-o plimbăm pe câteva hectare
În seara asta, obeliscul ne pare un dop
Infipt între cer şi strada foşnitoare
Ca lanul de porumb din jurul unui plop.
Buimac şi somnambul în Cetate, în parc
Te sorb nesăţios, ca pe un articol de ziar
Albul şi galbenul strident, le remarc
Afectul lucrează, spaima şi frigul dispar.
Miroase a toamnă şi gutuie macerată.
Oraşul rece îmi pare pe ape o lodcă.
Nepăsători plutim, ronţăind ciocolată
Târziu remarc reaşezarea preţului la vodca.
În preajmă pietonii, fauna străzii pestrită
Pasivi privesc trecerea noastră domoală
Vitrinele afişează umbre şi frunze de viţa
In toamnă târzie, guvernul fierbe, a boală.
E capătul străzii, noi suntem înca bine
Ducă-se în jos guvernul păcătos
Important e că sunt lângă tine
Şi în ce-ţi spun, nu sunt mincinos.
Au să plesnească specimenele-n zoaie!…
La culcare iubito nu fi îngândurată
Trage sinceritatea pe mine şi-n ploaie
Dimineaţa să-i mai iertăm odată.
Fii primul care comentează