Avem în casă o oglindă. Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă fetiţă din casă? Numai că, de data asta, oglinda despre care vorbesc are şi un nume iar anul acesta (deh, de-abia mai pe la sfârşit) o să îşi sărbătorească primul deceniu (uau, acum am realizat asta). Pauză de scris, pus un pahar de vin bun şi băgat o mică meditație…Să reluăm, deci! Iar această oglindă a noastră e cea mai limpede şi luminoasă oglindă pe care am avut-o în casă. Nu-i fragilă, e foarte rezistentă la căzături, crapă rar când ia buşituri dar îşi revine din ce în ce mai repede şi fără ţipete prea multe (aşa cum făcea pe vremea când era o oglinjoară mică, mică, aşa de mică de puteam să o ascund în buzunar). Nu poţi găsi de cumpărat aşa ceva, nici măcar în China. Singurul modalitate prin care poţi să o cumperi şi să o faci să îţi reflecte cât mai frumos sufletul este să îi dai la schimb sufletul tău. Aşa, bun, rău, cum îl ai tu. Oglinda asta, în funcţie de cum „stai” în faţa ei, te poate arăta, cu siguranţă, mai bun, mai slab sau mai gras (depinde cum îţi place), mai frumos sau mai urâţel. Depinde numai de tine cum vrei să te reflecte. Ea, oricum, o să te reflecte cât mai bine şi cât mai aproape de realitate. Depinde de tine. Cum te comporţi în faţa ei, exact aşa o să te vezi. Exact aşa o să te arate celor cunoscuţi. Pentru că da, oglinjoara asta are şi picioare. La un moment dat, a început chiar să meargă la grădiniţă şi să oglindească acasă ceea ce era pe acolo şi acolo ceea ce era pe acasă. Apoi, după cei 7 ani de-acasă, a găsit drumul către şcoală şi, uite aşa, cred că şi pe acolo ne-a reflectat imaginea noastră, a celor doi care au făurit oglinda asta. Şi ne-a adus şi nouă de acolo ceva reflexii. Frumoasă copilărie ne-a oglindit prin faţa ochilor… Cititorul meu, la cum te ştiu (om isteţ şi iubitor de carte), sunt sigur că ţi-ai dat seama, de la începutul povestioarei, cine e oglinda noastră. Plină de șotii şi glume, chiar şi atunci când chiar nu e cazul (reflexia tăticului), visătoare (hmm…unii dintre noi), fără emoţii atunci când e de concurat (mami), mai nou mare cititoare (mami, din nou), iubitoare de bicicletă (tati virusat de bicicletă), mare pictoriţă (tataia pasionat de pictură), toată ziua cu chef de joacă (tati), darnică fără măsură, încă de mică, mică (mami), visătoare mare însă, cu capul în nori şi cu toate becurile aprinse prin casă (iarăşi tati), încăpăţânată atunci când nu este cazul (no comment), iubitoare până peste norii unde îşi uită capul (ca mami şi tati)…
Aşa că, dragii mei, aveţi mare grijă ce faceţi în fata oglinjoarei din casa voastră. Ea vă va arăta cel mai fidel posibil, va reflecta adevărul întotdeauna şi va urma exemplul vostru. Aveţi mare grijă, iar atunci când nu reuşiţi să vă mai vedeţi imaginea în ea înseamnă că aţi aburit-o cu „trucurile” voastre de adulţi. Iar ea a încetat să vă mai reflecte sufletul şi şi-a închis porţile. Aveţi grijă, pentru că va veni o zi când copiii noştri se vor uita şi ei într-o oglindă şi ar fi minunat să zâmbească cu încredere în faţa ei.
Aceste gânduri v-au fost oferite de Aristocrat Boutique
facebook: Aristocrat Boutique Alba Iulia
Fii primul care comentează