S-a stins, fulgerător, Gheorghe Micle, colonel în rezervă și autor al mai multor cărți de poezie și proză. Un om de o bunătate și sensibilitate rare și un caracter cu totul aparte. A fost și va rămâne o persoană cu valori morale solide și cu o cultură generală vastă. Dispariția sa lasă un gol uriaș pentru toți cei care l-au cunoscut sau i-au citit scrierile.
Dumnezeu să îl aibă în pază!
Dor de deal
Mi-e dor de deal, mi-e dor a rătăcire
Prin lumea mea rotită de păduri
Ca printr-o pâine coaptă din iubire,
Ca-ntr-un colac de spice cu picturi.
Și dealului îi este dor de mine
Ca literelor scrise de condei,
Dar în urcușuri opintesc suspine
Iar curgerea clepsidrei n-are chei.
Nu pot să-ncui a timpului capsulă,
Nici libertatea lui de concentrare
De termen într-o cosmică formulă
Și-l port într-o cuminte detașare.
Mestecenii cu dragoste mă cheamă
Și păsările cântă ireal,
Iar cerbii falnici rege mă proclamă
La miezul nopții-n templul de pe deal.
Sub cerul meu albastru mă strecor;
Mi-e dor de tot, de crucea tinereții,
De tata și de mama ‘mi-este dor,
Și de parfumul florilor vieții,
De sănătatea neamului mi-e dor!
Alba Iulia/ 16.01. 2021
Gheorghe Micle
Fii primul care comentează