Pentru cei ce s-ar grăbi să comenteze, amintesc că indiferent de pomenirea pe care o fac, de obicei, colegilor, e mereu genul de evocare directă și fără ocolișuri. La pachet cu sinceritatea criticii pe care am administrat-o de câte ori a fost cazul, vine sentimentul plăcut de a regăsi o senzație pe care o știam de mult pierdută. Pe toată durata discuțiilor am avut în fața mea, în persoana premierului, imaginea unui om aplicat și pragmatic care nu s-a ferit de adevăruri rostite și care, adesea, sunt lăsate pe “data viitoare” sau dincolo de granița discuțiilor care contează. Multe aspecte care nu sunt pozitive și care țin românul de rând în afara ”orbitei bunăstării” de care au parte vesticii. Lucruri pe care noi ni le facem și doar noi le putem repara.
Motivul întâlnirii ține de intenția de a extinde și a garanta cât mai multe reușite cu banii din PNRR. Și chiar și vestitul MCV, despre care eu susțin că ar fi momentul să fie separat de condiția intrării în Schengen. Chiar dacă situația justiției din România, prin tot ce s-a întâmplat zilele trecute, dovedește că încă politicienii arată că nu au asimilat acest MCV ca pe un mod normal de lucru a justiție, ci, mereu, ca pe bau-baul constrângerilor. L-aș disocia de Schengen, dar l-aș păstra ca obiectiv de atins.
În privința PNRR, rămân realist și nu vreau să mă-mbăt cu apă rece. Nu am dubii că ajustări vor exista, ceea ce, da, ar ajuta. Dar să ne luăm gândul de la o renegociere de amploare. Ar dura prea mult, iar garanțiile cerute la schimb, acum că avem și o coaliție majoritară, cel puțin declarativ funcțională, ar fi mari și greu de susținut, a transmis, sâmbătă, europarlamentarul Mircea Hava.
Fii primul care comentează