Europa înseamnă, să recunoaștem asta!, în clipa de față, multă sărăcie, adesea foame. În 2022, aproape 100 de milioane de locuitori, din Europa, erau situați, statistic, la risc de sărăcie și excludere socială. Adică, 22% din populație. Nepermis de mulți oameni care renunță la medicamente pentru că nu au cu ce le cumpăra. Sau care renunță la ei pentru a le garanta um viitor copiilor, luând calea pribegiei, de multe ori lăsându-i acasă singuri sau cu bunicii. Siliți să accepte o singură regulă de existență: un trai de pe o zi pe alta.
În opinia mea, nu mai există țări unde e foarte bine și altele în care e cumplit. Fiindcă oriunde ai pune degetul pe harta UE există probleme. Iar poate singura consolare, dacă mai acceptă cineva să fie înțeles așa, e că procentul s-a stabilizat, în ultimii ani. Ce e mai trist e că țările din Est sunt copleșite de oameni disperați care caută să scape de sărăcie. România e pe primul loc. Și sunt multe alte exemple de europeni lipsiți de speranța că o vor scoate la capăt.
Știu, Europa e datoare să răspundă multor provocări. Sunt de acord. De la cele sociale, la cele generate de războiul din Ucraina șamd. Dar nu putem să neglijăm, înainte de toate, oamenii. Pe care, țară cu țară, îi văd ca subiect al unor statistici, puțin spus, îngrijorătoare.
Mircea Hava, europarlamentar PNL
Membru al EPP
Fii primul care comentează