Sunt reguli care se scriu ușor și reguli de care ne e teamă să le pretindem, ca să nu supărăm pe cineva drag. Când vine vorba de copii, teama asta nu are ce căuta. Nu căutăm corectitudine politică, nu despicăm firul în patru și nu umblăm după nod în papură. Copiii trebuie protejați, punct.
Rețelele sociale sunt utile, nimeni nu neagă asta. Dar vin la pachet cu un pericol care, în cazul celor mici, cântărește mult mai greu decât orice beneficiu. Vorbim despre copii la vârste la care discernământul nici nu s-a format, lăsați singuri într-un loc construit special ca să-i țină captivi sau să le arate că „nu ești cool destul”.
De aceea propunerea, din Starea Uniunii, sună simplu și corect: fără social-media sub 13 ani, mini-conturi supravegheate de părinți între 13 și 15 ani, cu funcții și timp limitat, și cont personal abia de la 15. Iar logica din spate e cea care contează cu adevărat: nu discutăm dacă îi lăsăm pe copii să intre pe rețele, ci când și cum lăsăm rețelele să ajungă la copiii noștri.
Se schimbă și regula jocului, nu doar vârstele. Până acum, un părinte trebuia să demonstreze că o platformă e periculoasă. De acum, platformele vor trebui să demonstreze că sunt sigure. Asta e diferența dintre a te ruga de big-tech și a-l aduce la masă cu condiții.
Pentru că nu e vorba de scroll nevinovat. E vorba de funcții făcute anume să dea dependență, de conținut împins spre tot mai extrem, de fete ajunse cu pozele lor în imagini sexualizate, generate de inteligență artificială. Asta nu e „conectare”. E un preț pe care niciun copil n-ar trebui să-l plătească.
Iar când spun preț, nu e o metaforă. În America s-a câștigat un proces uriaș împotriva Meta, un acord de circa 17 miliarde de dolari, iar o instanță a stabilit, negru pe alb, că platformele au făcut rău minților copiilor. În fața tribunalului au stat părinți cu fotografiile copiilor în mână. Copii pierduți la propriu. Pentru ei, din păcate, orice regulă vine prea târziu.
Mai bine genunchi juliți, în curtea școlii, decât minți atinse de creatori de conținut. Copilăria se măsoară în prieteni, amintiri și lucruri reale, nu în like-uri.
Chiar dacă tehnologia a devenit o parte din viețile noastre, asta nu înseamnă că stăm cu mâinile în sân și lăsăm toată protecția pe umerii părinților. Nu e doar treaba lor. E treaba întregii societăți să răspundă pe măsura pericolului la care sunt expuși cei mici.
De aceea propunerea Comisiei Europene, prezentată în plenul Parlamentului European, trebuie susținută de toate formațiunile, indiferent de doctrină. Singura orientare care contează aici e că fiecare dintre noi e părinte sau bunic, cu un copil sau un nepot expus zilnic unor pericole care îl pot marca pe viață.
Oricât de mare e internetul și oricât de puternice sunt companiile big-tech, avem la îndemână instrumentele ca să-i protejăm pe cei mici. Ne rămâne un singur lucru de făcut: să le folosim.
Mircea Hava, europarlamentar PPE
Membru PNL
Fii primul care comentează