Îmi aduc aminte de primul meu cont de „yahoo mail”. De primul calculator pe care l-am desfăcut până la cea mai măruntă componentă. De primul telefon mobil pe care puteam să îl folosesc ca şi protecţie contra şmecherilor de Bucureşti, pe vremea când „bântuiam” pe acolo. De prima mea bicicletă „serioasă”, de prima maşină… apoi au urmat al doilea cont de mail, al doilea „calculici”, al doilea telefon (un pic mai mic şi cu clăpiţă), a doua bicicletă (în fine, am păstrat-o şi pe prima, povestea e mai lungă…). Şi tot aşa: al treilea, a patra, al cincelea, a şasea, înţelegeţi fenomenul. Fenomen care nu se referă numai la aceste câteva obiecte, mai sunt şi altele pe listă, mi-ar trebui pagini întregi să le enumăr povestea. Şi totuşi, ceva nu e în regulă cu asta. Unde ne oprim? Da, e fain să te înnoieşti, e ca reclama aia cu tanti care aruncă televizorul pe geam ca să aibă motiv să ia unul nou. Dar, încă o dată, unde ne oprim? Chiar avem nevoie de atâtea upgrade-uri? Mai bun, mai scump, mai performant, mai de calitate. Ei, deja exagerăm (inclusiv eu). E suficient să intri într-un „domeniu”: să vrei, să zicem, să îţi iei un telefon că deja ai la alegere 1001 modele. Alege acum, dacă poţi! Mda, asta dacă nu eşti cumva fan „aifon sau n-aifon”… în cazul acesta fiind perfect scuzabil, neavând prea multe opţiuni. Ai mii de setări (din care îţi folosesc doar câteva), aplicaţii cu milioanele (din care foloseşti alarma, nişte jocuri şi gps-ul care, uneori, te face să mergi că Mr. Bean în sensul giratoriu). Pe scurt, ţi se creează nevoi din ce în ce mai multe şi mai variate. Consumerism cras, dus peste limită şi limita dusă la extrem. Cineva trebuie să mai şi vândă în lumea asta, nu? Mi-am luat bicicletă. „Entry level”, model de începători, am „dat” în ea pe toate coclaurile, nu s-a stricat nimic de un an de zile şi îs super încântat. Are ea limitările ei faţă de una puţin mai sus pe scara lor de evoluţie dar, totuşi, intrând pe forumuri dedicate pasionaţilor de biciclete constat că bicicleta care costă cât 3-4 salarii lunare e preferată şi mult-căutata celor care se dau la fel de mult ca şi mine. Poate că şi mai puţin. Şi nimeni nu zice nimic. Toţi sunt ahtiaţi după linii performante, cu câteva clase mai mult decât au ei nevoie şi fac asta continuu. Şi dacă ridici problema pe un forum, pe la vreo discuţie, ţi de aplică imediat tratamentul „ciocu-mic începătorule”, replică la care nu poţi decât să zâmbeşti amar, dacă nu vrei să te iei în gură cu „marii triciclişti” de parc. E doar o bicicletă, hai să fim serioşi, a evoluat, şi eu îmi doresc ceva mai bun, dar îmi ştiu limita mai bine decât 90% din ei! Şi da, o să fac un upgrade, dar asta pentru că ştiu ce vreau, nu numai de dragul unei mărci sau pentru ca să mă dau fălos prin târg cu țoacla… Asta e valabil şi la calculatoare, good old windows xp îşi făcea bine treaba şi acum 10 ani, produceam şi lucram la fel de mult şi bine cu el, ca şi acum. Dar nu, trebuie să upgradam. Să îi punem service pack-uri cu nemiluita, să actualizăm aplicaţiile pentru o mai bună securitate, asta până când ne dăm seama că nu mai merg calculatoarele, sunt prea slabe pentru softurile puternice de pe ele. Softuri care produc mai mult şi mai rapid decât acum câţiva ani? Nu prea cred asta… Lista poate continua, pe toate domeniile, deseori îmi dau seama de inutilitatea multor lucruri cumpărate, dar se pare că numai aşa poţi să înveţi, de la viaţă, din experienţă. E bine, totuşi, că încep să conştientizez asta. E bine că există lângă mine câţiva oameni cu care mă văd şi cu care împărtăşesc aceleaşi idei, există soţia mea care mă ajută să mă ţin departe de superficial, exist şi eu şi încerc să las în urma circul ăsta ieftin promovat de oameni cu un instinct al turmei bine dezvoltat. Eu merg mai încet decât tine, mi-am amintit de unde am plecat şi nu vreau să ajung prea departe fără să fiu bine pregătit. Tu pe ce drum ai luat-o şi cât de repede mergi? Ai suficient trafic inclus?
Acest articol v-a fost oferit de Aristocrat Boutique
www.aristocratboutique.ro
Fii primul care comentează