Curtea de Apel Alba Iulia a respins miercuri după-amiază ca nefondată propunerea procurorilor privind arestarea preventivă a lui Iulian Ceia, condamnat de Tribunalul Hunedoara la 12 ani de închisoare în dosarul ‘Aurul dacic’, inculpat care a fost depistat la începutul acestei luni pe raza localităţii Orăştioara, în condiţiile în care, de-a lungul procesului derulat în apel la Alba Iulia de peste doi ani, a indicat ca domiciliu diverse adrese din Anglia, Turcia şi Insulele Capului Verde. Decizia nu este definitivă şi poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat purtătorul de cuvânt al Curţii de Apel Alba Iulia, Cosmin Muntean.
În şedinţa de miercuri, la cel de-al XV-lea termen din acest proces, procurorul a susţinut că inculpatul Ceia se sustrage cu intenţie judecăţii, acesta fiind surprins la începutul lunii iunie la volanul unui autoturism pe raza localităţii Orăştioara, având permisul de conducere anulat. A fost depusă la dosar o copie după procesul-verbal încheiat de poliţişti şi declaraţia olografă a lui Iulian Ceia, care indică, de această dată, ca domiciliu un apartament din sectorul 3 din Bucureşti. Procurorul a afirmat că inculpatul se află pe teritoriul României, solicitând să se revină cu procedura de citare, iar acesta să fie citat la adresa din Bucureşti.
De asemenea a solicitat instanţei să dispună arestarea preventivă a lui Iulian Ceia. La termenul anterior de judecată, instanţa a amânat judecarea cauzei deoarece a constatat că nu a fost comunicată la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare cu inculpatul Ceia la domiciliul indicat de acesta în Insulele Capului Verde. Curtea de Apel Alba Iulia a dispus miercuri citarea cu mandat de aducere a inculpatului de la domiciliul din Bucureşti, urmând să se revină cu citarea sa şi la toate celelalte adrese indicate până în prezent. De asemenea, având în vedere că nu s-a efectuat Comisia Rogatorie în Serbia cerută în cauză, instanţa a dispus revenirea cu adresă către autoritatea solicitată în vederea efectuării cu celeritate a procedurii respective, întrucât nefinalizarea acesteia întârzie judecarea dosarului. Următorul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 3 octombrie.
La termenul anterior de judecată, instanţa a amânat judecarea cauzei deoarece a constatat că nu a fost comunicată la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare cu inculpatul Ceia la domiciliul indicat de acesta în Insula Capului Verde. În şedinţa de miercuri, la cel de-al XV-lea termen din acest proces, procurorul a susţinut că inculpatul Ceia se sustrage cu intenţie judecăţii, acesta fiind surprins la începutul lunii iunie la volanul unui autoturism pe raza localităţii Orăştioara, având permisul de conducere anulat. A fost depusă la dosar o copie după procesul-verbal încheiat de poliţişti şi declaraţia olografă a lui Iulian Ceia, care indică, de această dată, ca domiciliu un apartament din sectorul 3 din Bucureşti. Procurorul a afirmat că inculpatul se află pe teritoriul României, solicitând să se revină cu procedura de citare, iar acesta să fie citat la adresa din Bucureşti. De asemenea s-a solicitat instanţei să dispună arestarea preventivă a lui Iulian Ceia, cauza rămânând în pronunţare pe acest aspect.
Curtea de Apel Alba Iulia a dispus citarea cu mandat de aducere a inculpatului de la domiciliul din Bucureşti şi se va reveni cu citarea sa la toate celelalte adrese de până în prezent. De asemenea, având în vedere că nu s-a efectuat Comisia Rogatorie în Serbia cerută în cauză, instanţa a dispus revenirea cu adresă către autoritatea solicitată în vederea efectuării cu celeritate a procedurii respective.
Procesul ”Aurul dacic” a debutat în mai 2010 la Curtea de Apel Alba Iulia, unde se judecă apelurile declarate atât de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cât şi de inculpaţi împotriva sentinţei pronunţate în acest dosar în decembrie 2009, după peste patru ani şi jumătate de la debutul procesului pe fond la Tribunalul Hunedoara. Un număr de 13 persoane au fost judecate pentru că ar fi efectuat săpături ilegale în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, din Munţii Orăştiei, de unde ar fi descoperit şi traficat ilegal, printre altele, şi 15 brăţări dacice de aur. Cea mai mare pedeapsă, 12 ani de închisoare, i-a fost aplicată lui Iulian Ceia, iar Ciprian Hidişan a fost condamnat la 11 ani de închisoare. Alţi şase inculpaţi au fost condamnaţi la câte 10 ani de închisoare, iar trei, printre care şi o femeie, la câte 7 ani de închisoare. Un inculpat a fost achitat de Tribunalul Hunedoara, iar pentru un altul s-a stopat procesul penal ca urmare a decesului acestuia. Patru dintre inculpaţi au fost obligaţi, în solidar, la plata a peste 965.000 de euro sau contravaloarea în lei către Ministerul Culturii, iar alţi patru la peste 650.000 de euro sau echivalentul în lei către acelaşi minister, cu titlu de despăgubiri civile. Pentru patru inculpaţi, Tribunalul Hunedoara a menţinut măsura asiguratorie dispusă asupra bunurilor. Doi dintre inculpaţi sunt stabiliţi de câţiva ani în străinătate.
Inculpaţii au fost acuzaţi de săvârşirea mai multor fapte penale, între care se numără cele de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, furt calificat de obiecte de patrimoniu din situri arheologice, cu consecinţe de pierdere a acestora pentru patrimoniul cultural naţional, şi efectuarea de săpături neautorizate în situri arheologice. Ministerul Culturii s-a constituit parte civilă în acest proces cu suma de 6,6 milioane de euro, care ar reprezenta prejudiciul creat statului român prin acţiunile desfăşurate de inculpaţi. În timpul procesului pe fond, apărătorii au afirmat că actul prin care Parchetul a sesizat instanţa de faptele comise de către inculpaţi ar fi lovit de nulitate absolută. În opinia avocaţilor, probele depuse în instanţă de procurori au fost insuficiente pentru a se emite concluziile necesare în ceea ce priveşte infracţiunile de care sunt acuzaţi clienţii pe care îi reprezintă. De asemenea, avocaţii au contestat modul în care a fost efectuată expertiza brăţărilor dacice de către experţii desemnaţi de Academia Română. Apărătorii au mai solicitat ca instanţa să nu ia în considerare mărturia depusă de expertul german Barbara Deppert Lippitz, care, la termenul din iunie 2008, a arătat în faţa judecătorilor că brăţările dacice din aur sunt autentice.
Primele arestări în dosarul ‘Aurul dacic’ au avut loc în mai 2005, iar pe 7 iulie în acelaşi an au fost trimise în judecată cele 13 persoane. Până în prezent, statul român a reuşit să recupereze 12 din cele 15 brăţări, care se află în custodia Muzeului Naţional de Istorie a României. Iniţial, s-a crezut că a existat un singur tezaur descoperit şi traficat pe piaţa neagră internaţională, constituit din 15 brăţări spiralice de aur, pe care braconierii le-au sustras din situl arheologic de la Sarmizegetusa Regia. Ulterior, pe măsură ce statul român a reuşit să identifice şi să recupereze 12 brăţări dacice, experţii au ajuns la concluzia că există cel puţin cinci astfel de tezaure, iar numărul total al spiralelor este de 24. În 2011 a mai fost recuperată o brăţară. Brăţările dacice de aur au fost cel mai probabil folosite într-un context sacru, ca ofrandă adusă zeilor, lucru care ar explica de ce bijuteriile nu poartă urme de uzură, susţin unii specialişti, care sunt de părere că acestea erau produse pe baza unei comenzi foarte înalte, probabil regalitatea, cu scopul de a le dedica zeilor sau a le oferi altor regi din provinciile vecine. Nici funcţia economică, acea de a tezauriza aurul, nu este exclusă .
Lucian Dobrater, Jurnalul National
Fii primul care comentează