Vorbim mai mult despre vorbe, decat despre fapte. Specific psihologiei poporului roman. Discursul lui Victor Ponta, rostit in Parlament, in ziua investirii Guvernului Ungureanu, a nascut mai multe polemici, idei, opinii, analize, dezamagiri si aprecieri, decat insasi investirea Cabinetului. Intr-o tara nevrotica, in care daca vorbitorul nu scuipa sange pe microfon nu e om (politic), tonul jos si ratiunea sunt perfect culpabilizabile si susceptibile de blat, tradare, proditie.
Atitudinea ceva mai rafinata, mai echilibrata si mai inteleapta din ultimul timp a liderului PSD a redus distanta dintre el si celalalt lider al opozitiei, Crin Antonescu, in sondajele de opinie. Semn ca pana nici dezmagitilor si celor care nu mai au nimic de pierdut, celor carora argumentele nu le mai pot calma disperarea, incepe sa le placa un lider capabil sa se aseze la masa negocierilor cu dusmanul declarat.Conflictul agonic dintre basisti si antibasiti a schimonosit complet fetele candva blande sau senine ale votantilor. Cred insa ca a supravietui politic depinde de arta dialogului, fara a-ti schimba obligatoriu punctul de vedere la sfarsitul acestuia, de capacitatea de-a asculta daca o pretinzi si celuilalt, de perfectionarea argumentelor nu a corzilor vocale.
Un mare om de stat nu striga, ci cheama la lupta pentru o idée nobila! Nu critica apriori pentru ca argumentatia lui va fi nerealista si imaginativa. Nu in ultimul rand, nu imi doresc sa aleg un lider inflamat, flamboaiant, cu retorica, un orator “ca o alama sunatoare si un chimval zanganitor”, ci un om al solutiilor, un om al compromisului care sa nu compromita, un om care nu-si doreste neaparat sa fie el la Putere pentru a face bine, ci care determina binele si prin puterea altcuiva.
Nu cred ca as fi salutat eventuala ostilitate “stilistica” a lui Ponta fata de un om ajuns prim ministru, dar care, candva, i-a stat alaturi in biserica intr-un moment fericit al vietii sale ( nunta cu Daciana Sarbu). Apreciez politicienii carora politica nu le anihileaza umanitatea si nici prieteniile, dar care separa cauza binelui public de ce a binelui personal.
In societatea contemporana, adaptabilitatea si flexibilitatea sunt vitale pentru un lider in care oamenii isi investesc sperantele si isi proiecteaza idealurile. Ponta pare sa dovedeasca o mai mare capacitate de sincronizare la evenimente si nu e bantuit de idiosincraziile antonesciene fata de un interlocutor din tabara cealalta, daca el este respectabil in propuneri. Nu mai cred in “principele” machiavelic, brutal, lipsit de sentimente si de scrupule.
Victor Ponta a demonstrat virtutile omului argumentativ, gata sa dea o sansa adeversarului, deci generos, la fel cum nu as ignora varianta tactica a discursului tip “cal troian”. Este tanar, dar e meticulos precum un procuror care strange probe in favoarea sa si isi doreste cel mai mult sa isi uimeasca mefientii. Victor Ponta este un lider mai periculos decat Crin Antonescu pentru ca este polivalent. Cred ca tocmai de aceea va supravietui mai mult in politica si ne va mai surprinde de multe ori…din Parlament sau din afara lui.
Multumiri Florianei Jucan (www.qmagazine.ro)
perfect adevarat
Nu sunt de acord , criticati pe cei care au abordat acest subiect , dar de fapt acest lucru il faceti si dumneavoastra .Dar nu dati dovada decat de partidism nedisimulat .Ceea ce a incercat Ponta aseara sa faca a sunat cam asa :prietene te voi sprijini cat pot , dar ai grija sa ma ajuti sa-mi ating si eu telurile .Stiu ca poti pentru ca stii multe .Si as mai adauga : cine a lins odata varful pantofului nu se va dezice nici a doua oara si cqa un corolar , cine se aseamana se aduna .