Maria Vasii, avocatul lui Cristian Cioacă în celebrul dosar „Elodia”, a vorbit pentru Revista ProAlba și www.proalba.ro despre cazul care, de mai bine de 5 ani, a devenit unul dintre cele mai mediatizate subiecte in România. Domnia sa a povestit despre presiuni în dosar, despre ce așteaptă din partea judecătorilor dar și despre nevinovăția clientului său.
Doamnă Vasii, au trecut deja câţiva ani de când sunteţi apărătorul lui Cristian Cioaca într-unul dintre cele mai mediatizate procese din România. Care este, în clipa de fată, situaţia acestui dosar în justiţie?
Pot să vă spun că în această cauză a început cercetarea judecătorească şi că vom avea un prim termen de judecată în data de 4 martie, 2013. La acest termen vom prezenta judecătorului argumentele noastre privind nelegala sesizare a instanţei. De asemenea, argumentele noastre le veţi putea găsi, în curând, pe site-ul www.cazulcristiancioaca.ro.
S-a vorbit, nu de puţine ori, de un “linşaj” mediatic în acest dosar. Credeţi că dincolo de interesul presei pentru un asemenea caz, există şi alt fel de presiuni?
Nu putem spune „linşaj mediatic”, aş putea spune însă că procurorii au fost cei care l-au supus pe clientul meu unei execuţii publice înainte de proces. Timp de cinci ani de zile, a fost arătat în fiecare zi ca ucigaşul soţiei sale aşa încât în clipa în care judecătorul va trebui să se pronunţe va avea de purtat o mare povară: aprecierea publică privind vinovăţia celui acuzat. V-aş ruga să să vă amintiţi că după câteva zile de la anunţarea dispaţiei soţiei clientului meu, procurorii l-au pus deja sub acuzare pe Cristian Cioacă. Ancheta a fost direcţionată doar împotriva sa, fără a se urma procedura de căutare a unei persoane vii şi totul s-a tranformat într-o amplă căutare a unui cadavru. Nu a avut importanţă împrejurarea că nu exista un cadavru şi nici indiciile că ar fi existat un cadavru. După cum veţi vedea din înscrisurile oficiale pe care le veţi găsi curând pe site-ul www.cazulcristiancioaca.ro. , organele judiciare au avut la dispoziţie date care confirmau împrejurarea că, înainte de 12 septembrie 2007, soţia clientului meu a părăsit ţara. Cu toate acestea, procurorii au ales varianta de a o căuta în interiorul ţării. Sub forma unui cadavru. Iar aşa s-au cheltuit, se pare, sume impresionante de bani. În prezent, aceste activităţi de scotocire în căutarea unui cadavru şi cheluielile aferente vin să creeze o presiune imensă asupra celor chemaţi să îl judece pe clientul meu. Dar avem încredere că adevărul va ieşi la iveală mai presus de orice interese colaterale actului de justiţie.
Aţi încercat să demontaţi piesă cu piesă acuzaţiile care i se aduc clientului dumneavoastră. Aţi putea enumera câteva învinuiri care, din punctul dumneavoastră de vedere, nu au legătură cu realitatea?
Singura învinuire care nu are nicio legătură cu realitatea este aceea că Elodia Ghinescu, soţia clientului meu, ar fi fost omorâtă de către soţul său. Această acuzaţie este nereală şi este nesusţinută de dovezi. La dosar există doar dovezi emise de autorităţile de stat ce confirmă împrejurarea că Elodia Ghinescu a părăsit ţara. În ceea ce priveşte moartea acesteia există doar prezumţii pe care le vehiculează procurorii.
În ultima vreme au existat persoane cu funcţii înalte în Poliţia Română care au vorbit despre o vinovaţie clară a lui Cristian Cioacă. Se poate vorbi de un exces de zel?
Nu ştiu dacă se poate vorbi de exces de zel sau nu. Se poate vorbi, cu certitudine, de încălcarea unei obligaţii impusă oficialilor de a nu face afirmaţii publice cu privire la vinovăţia unui acuzat înainte ca un judecător să pronunţe o hotărâre de condamnare.
De ce credeţi că arestarea lui Cristian Cioacă a fost decisa după câţiva ani în care a fost liber? Ba mai mult decât atât, el a fost angajat pe statul de plată al Poliției Române…
Această întrebare ar trebui să o adresaţi procurororilor dumneavostră, jurnaliştii, căci sunteţi (nu?) „câinii de pază ai democraţiei”.
Pe durata acestui proces s-au făcut asupra dumneavoastră, asupra lui Cristian Cioaca sau asupra apropiaţilor săi vreun fel de presiuni? De orice fel ar fi acestea?
Da, extrem de grave şi dacă acestea nu vor înceta vom ieşi public şi le vom denunţa prezentând inclusiv dovezi în acest sens.
Daţi-mi un singur motiv pentru care credeţi că Cristian Cioaca ar trebui să fie judecat în stare de libertate…
Există un milion de motive pentru care clientul meu ar trebui judecat în stare de libertate, nu un singur motiv. Înainte de toate pentru că este un cetăţean al unui stat de drept. Pentru că nu a săvârşit infracţiunea de care este acuzat. Pentru că cinci ani de zile s-a prezentat regulat la toate instanţele în faţa cărora a avut termene de judecată şi nu a periclitat cu nimic desfăşurarea judecăţilor. Pentru că în prezenta cauză nu există niciun criteriu legal pentru care să fie lipsit de libertate şi implicit de compania familiei sale şi a copilul său. Dincolo de interesul manifestat de opinia publică faţă de acest caz, vă rog să observaţi manipularea la care opinia publică a fost supusă prin prezentarea obsesivă a acestui caz în toate jurnalele de ştiri, de-a lungul celor cinci ani. În acest mod, orice cetăţean poate fi transformat dintr-un om onest într-un veritabil criminal, prin prezentarea manipulativă a unei situaţii nefericite de împrejurări.
Consideraţi ca în acest dosar, prezumţia de nevinovăţie a fost respectată?
Cu certitudine că prezumţia de nevinovăţie nu a existat nicio clipă pe seama clientului meu. I s-a pus stigmatul de criminal, acum mai bine de cinci ani, şi acuzarea s-a trudit să confirme acest stigmat şi nu să afle adevărul în această cauză. Să vă amintită că încă de la începutul anchetei, anchetatorii au afirmat că îşi vor da demisia dacă Elodia va fi găsită vie. Şi atunci gândesc că suntem îndreptăţiţi a ne întreba despre ce anchetă obiectivă discutăm. De fapt, aşa se explică cheltuirea sumelor impresionante de bani pentru căutări în râpe a unui cadavru şi nu pe o procedură corectă şi obiectivă în materie de dispariţie a unei persoane vii.
Care este, la acest moment, situaţia lui Patrick, băieţelul lui Cristian Cioaca şi al Elodiei Ghinescu ?
Patrick este crescut în cele mai bune condiţii, cu responsabilitate şi afecţiune, de către familia clientului meu. Îşi desfăşoară activităţile cotidiene ca orice copil de vârsta lui. În curând se va deştepta curiozitatea de a afla raţiunea pentru care a fost lipsit de prezenţa tatălui său fără să existe niciun motiv plauzibil pentru această sancţiune sub care creşte şi se dezvoltă acest băieţel minunat.
La începutul lunii martie va fi un termen important în acest proces. Vom asista la surprize din partea apărării?
Gândesc că surprize vor fi pentru cei care au lansat acuzaţii nedrepte împotriva clientului meu. Pentru noi nu sunt surprize. Primul termen ne va crea oportunitatea de a pune adevărul în lumină şi de a prezenta instanţei şi opiniei publice modul în care un cetăţean onest poate fi transformat, peste noapte, în criminal pentru ca apoi, ani de zile şi întreaga viaţă, să poarte aceste stigmat nemeritat.
Există posibilitatea să sesizaţi, ca avocat, în acest caz, şi alte instituţii europene legat de buna desfăşurare şi corectitudinea procesului?
Am sesizat deja insituţiile europene. Acestea monitorizează procesul. Sunt convinsă că nu vor întârzia să apară reacţiile cuvenite dacă lucrurile nu vor intra în normalitate.
Subiect: Condamnarea persoanei in lipsa cadavrului.Presupusul faptuitor ar putea fi condamnat penal?
Problematica condamnarii penale a unei persoane ,, presupus vinovata? de un omor in lipsa existentei unui cadavru si a existentei unei certitudini de deces constat prin mijloace tehnico-stiintifice de Institutul National de Medicina Legala constituie o problema care ar trebui sa atraga un semnal de alarma in lumea dreptului din Romania.
De curand, am auzit tot felul de declaratii facute din partea unor domni politisti care sustin ca in mod sigur X este vinovat de omor.
Ceea ce a declansat aceasta reactie a fost declararea mortii Y, printr-o hotarare judecatoreasca civila.
In aceste conditii, se ridica o intrebare : Simplul fapt ca o instanta civila a pronuntat o declaratie a mortii ar fi suficient pentru a acoperi in cadrul procesului penal lipsa cadavarului?
Dupa parerea mea, in lipsa cadavrului nu se poate stii cu certitudine in materie penala daca decesul este real intrucat persoana poate sa fie in viata din punct de vedere fizic.
Stabilirea mortii unei persoane printr-o hotarare judecatoreasca civila nu inseamna practic nimic sub aspectul implicatiilor penale.
Ratiunea declararii judecatoresti a mortii unei persoane vizeaza in primul rand efecte juridice in domeniul dreptului civil.Dupa declararea judecatoreasca a mortii unei persoane printr-o hotarare judecatoreasca de condamnare incepe sa curga termenul de optiune succesorala a mostenitorilor, sub acest aspect hotararea judecatoreasca civila pronuntata avand un rol deosebit, pentru mostenitori neexistand, de altfel, alta posibilitate juridica pentru a se putea dezbate procedura succesorala.
In aceste conditii, rolul hotararii judecatoresti civile de declarare a mortii persoanei fiind determinant.
Insa, sub aspectul dreptului penal simpla existenta unei hotarari judecatoresti civile de declarare a mortii persoanei nu poate fi de natura de a stabili cu certitudine existenta decesului unei persoane in sensul ca este decedata din punct de vedere medico-legal.
De asemenea, din punct de vedere procesual penal, lipsa unui raport de expertiza medico-legal, asadar, o constare medico-stiintifica, nu se poate stabili cu certitudine cauza decesului persoanei, daca am admite ca persoana chiar ar fi fost victima unei infractiuni de omor.
In continuarea acestui rationament, vom ajunge la concluzia ca nu se poate stabili cu certitudine daca a fost vorba de un omor cu intentie sau pur si simplu a fost vorba de o ucidere din culpa sau de lovituri cauzatoare de moarte.In aceste conditii, se ridica intrebarea : De ce o persoana sa fie condamnata pentru infractiunea de omor ( adica ucidere cu intentie ) atata timp cat nu exista probe certe cu privire la cauza decesului persoanei?
Pentru ca se presupune fara probe certe ca persoana acuzata ar fi ascuns cadavrul?
Nu ar trebui sa existe probe certe ca s-a ascuns cadavrul?
Este stiut de catre profesionistii in drept penal si criminalisti, ca, din punct de vedere stiintific medico-legal se poate stabili cauza mortii.Presupunand ca s-ar gasi cadavrul ( daca exista ) acest lucru se poate stabili din punct de vedere medico-legal prin mijloace tehnico-stiintifice.
In lipsa unui raport de expertiza medico-legala cu privire la cauza decesului, cat de justa ar putea sa fie incadrarea juridica a faptei pe prevederile art. 175 alin. (1) lit. c din Cod. Pen. daca avem in vedere faptul ca este vorba de un presupus omor a sotiei?
Reinterez insa intrebarea : Este vorba probabilitatea unei infractiuni de omor ( ucidere cu intentie ) sau de o infractiune de ucidere din culpa ( art. 178 C.pen.) ori de infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 183 C. pen., si anume de lovituri cauzatoare de moarte.
Daca vom analiza pedepsele prevazute de lege, vom observa ca diferenta dintre sanctiunile penale care se pot aplica de instanta sunt substantiale.Astfel, pentru infractiunea de omor calificat ( art. 175 C.P) pedeapsa prevazuta de lege este de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi, pentru infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. (1) C.P., pedeapsa prevazuta de lege este de la 1 la 5 ani, iar pentru infractiunea prevazuta de art. 184 C.P., pedeapsa prevazuta de lege este de la 5 la 15 ani.
In consecinta, daca analizam in esenta sa principiul aflarii adevarului in cadrul procesului penal vom ajunge sa ne intrebam in ce masura s-ar putea respecta in conditiile in care nu se cunoaste cauza decesului si nu se poate face decat in mod prezumtiv existenta decesului, fara a se putea stabili din punct de vedere juridic si din punct de vedere stiintific medico-legal cauza decesului .In alti termeni, in opinia mea, existenta unui deces fara a se stabili cauza nu poate duce in mod automat la condamnarea penala a persoanei acuzate pentru infractiunea de omor ( cu intentie).
Fata de cele sus mentionate, trimiterea in judecata a numitului X acuzat de uciderea cu intentie a sotiei sale Y, in lipsa cadavrului poate genera fie o achitare in Romania, fie o noua condamnare la CEDO a statului roman in cazul in care acesta va fi condamnat fara a exista probe directe.
Fac precizarea, cu titlu exemplificativ, ca mijloace de proba directe in cazul unui omor pot fi declaratiile de martori care au vazut cum acuzatul impusca victima sau cand vede ca infige cutitul in ea intr-o zona vitala ( zona toracica,etc).Chiar daca ulterior cadavrul dispare, exista probe directe si acuzatul poate fi condamnat pe baza de probe certe deoarece avem o ,,prezumtie a existentei infractiunii de omor…cu intentie?.
Mai poate exista si posibilitatea ca, infractiunea de omor sa fi fost savarsita de alta sau alte persoane din diferite motive.
Dupa parerea mea, cert este un lucru.
Daca este vorba de o crima ( omor cu intentie), aceasta s-a facut in mod mafiot si nu putea sa fie implicata o singura persoana.Profesionistii in drept si criminalistii isi pot da seama de acest lucru.Prin urmare, nu poate fi exclusa nici posibilitatea ca adevaratii autori ai faptei sa fie altii si nu X.
In opinia mea, organele de urmarire penala nu ar trebui sa se grabeasca cu trimiterea in judecata a suspectului ( singurul suspect, conform surselor politiei romane exprimate in mod public ieri si astazi ) deoarece,in prezent, se poate ajunge la o solutie de achitare a inculpatului X
Un alt argument ar putea fi si acela ca pana la implinirea termenul de prescriptie a raspunderii penale de 15 ani, in conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. a din Codul penal, se poate gasi si cadavrul sau sa apara persoana in viata…
Si termenul de prescriptie a raspunderii penale poate fi mai mare de 15 ani in caz de omor…astfel ca, timp…este…
Indiferent de ceea ce ar vrea massmedia…autoritatile competente au dreptul…si…obligatia sa disceara si nu sa actioneze intepestiv…
Problematica referitoare la acest caz va avea implicatii deosebit de serioase in lumea juridica din Romania, pentru ca daca se va crea un precedent in care o persoana sa poata fi condamnata in lipsa cadavrului si fara probe directe orice disparitie a unei persoane va putea fi intrumentata si considerata o posibila crima si persoana suspecta sa poata fi condamnata.
Este de remarcat faptul ca, au existat cazuri in care o persoana declarata moarta pe cale judecatoreasca a aparut la un moment dat.
Este extrem de ciudat ca in ziua de astazi cu tehnologia care exista sa nu se poata gasi un cadavru…daca exista…
Animalele salbatice din Romania nu pot devora in totalitate un cadavru si dupa oase, mai ales dupa craniu exista posibilitetea de a se reconstitui fizionomia persoanei.
La cat de mediatizat a fost cazul in mod sigur ar fi putut aparea informatii de la persoane care sa poata duce la finalizarea pe baza de probe certe a cazului in sensul unei condamnari.
Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_234070/Condamnarea-persoanei-in-lipsa-cadavruluiPresupusul-faptuitor-ar-putea-fi-condamnat-penal.html#ixzz2LMCpyzPG
Follow us: Avocatnetro on Facebook