Valoarea banilor, dincolo de diferitele moduri de definire, reprezintă o convenție socială: unor bancnote sau monede le atribuim cu toții, în egală măsură, aceiași valoare: cea înscrisă pe ele. Dacă ar fi să apreciem efortul pentru realizarea efectivă a unei bancnote sau monede, atunci am ajunge la concluzia că tipărirea unei bancnote de 50 lei sau realizarea unei monede de 1 ban este foarte eficientă: cu un efort minim de câtiva lei putem obține un teanc de bancnote de 50 lei. Și totuși, de ce nu putem tipări mai mulți bani, dacă este atât de ieftin să îi obținem și să îi punem în circulație?!? Deoarece, valoarea banilor în circulație (monede, bancnote și banii din conturile bancare) reflectă valoarea tuturor bunurilor și serviciilor existente pe piață. Astfel, cum societatea recunoaște unele simboluri precum banii și nu se răzgândește cu privire la valoarea și modalitatea de recunoaștere a valorii atribuită acestora, la fel ar trebui să procedăm și cu valoarea simbol atribuită altor bunuri materiale, cum ar fi lăcașurile de cult.
Nu doresc să definesc conceptul de credință, las aceasta în sarcina fiecăruia dintre noi, dar aș vrea să subliniez legătura acesteia cu economia. Credința corespunde nevoilor spirituale ale oamenilor, nevoi cărora economia trebuie să le găseasă acoperire. Astfel, societatea în ansamblul său, respectiv comunitățile în particular și-au dezvoltat lăcașurile de cult în care fiecare dintre noi găsim un strop de liniște, un punct de echilibru, un simbol sau o amintire legată de evenimentele din viața noastră sau a celor dragi nouă. Valoarea unui lăcaș de cult poate fi determinată din punct de vedere contabil, drept suma tuturor chetuielilor care s-au realizat pentru construcția acestuia, dotarea și întreținerea lui. Dar, dincolo de această abordare, valoarea acestuia (inclusiv din punct de vedere economic) este dată de comunitatea formată în jurul acestuia, de tinerii căsătoriți care și-au început viața împreună aici alături de familie și prieteni, de copiii botezați care s-au împărtășit pentru prima dată aici, de momentele în care ne luăm rămas bun de la persoane dragi și multe alte momente importante pentru fiecare dintre noi, momente și amintiri care ne definesc ca oameni.
Revenind la abordarea economică, lăcașurile de cult se realizează prin eforturile comunității în care acestea se contruiesc, respectiv: fie din alocările din bani publici (la care contribuie indirect fiecare membru al comunității respective), fie contribuțiile unor persoane care doresc să susțină un asemenea demers (însă prin acordurile și avizele de care este nevoie pentru realizarea lăcașului, comunitatea își dă acordul), fie o combinație a variantelor prezentate anterior. Așadar, lăcașurile de cult reprezintă un element de identitate al fiecărei comunități, o asumare încă de la înființare a rolului și valorii pe care comunitatea în sine le atribuie acestora și prin care, comunitatea se va defini ea însăși.
Ionela Gavrilă-Paven,
Conf.univ.dr. Facultatea de Științe Economice, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
Domenii de interes: economie-economie europeană-dezvoltare regională
Membru al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, Filiala Alba
Fii primul care comentează