Sicriul cu trupul neînsufleţit al senatorului Corneliu Vadim Tudor n-a încăput în criptă, generând momente penibile la înmormântarea acestuia. Nu e primul caz de acest fel: în 2007 groparii au încercat de patru (4!) ori să introducă sicriul compozitorului Şerban Georgescu (fostul soţ al Mădălinei Manole) în mormânt (până la urmă l-au pus aproape în picioare). Se zice ca văduva acestuia striga disperată văzând ce se petrece: „Vă dau în judecată! Vă împuşc, vă îngrop și pe voi aici cu el! Românie blestemată! Bărbatul meu a fost un mare compozitor, nu mi-l îngropaţi ca pe un câine!”.
Faptul a generat interpretări diverse, evident nefiltrate și impregnate de năluci: Vadim n-a vrut să părăsească așa uşor aceasta lume; multă lume l-a regretat și Vadim a amânat puțin plecarea sau, pe de altă parte, faptul că prea
multele sale păcate s-au răzbunat printr-o prea nevinovată și prea strâmtă groapă.
Situaţia de față arată și alte două lucruri, dincolo de incompetența unora care se ocupă de înmormântări (care nu s-au sinchisit sa facă măsurătorile de rigoare sau au fost incapabili s-o facă în mod corect): criza locurilor de veci din mediul urban și, în plan secundar, opţiunea incinerării (pentru cine doreşte).
Suplimentar, se observă (vorba unui amic de pe Facebook – Zaharia Florin) și necesitatea bolnavă a unora de la noi de a fi deasupra altora și prin moarte, alegându-se, în chip nefericit, sicrie mult prea scumpe și prea mari pentru niște gropi amărâte, ce se dovedesc, astfel, neîncăpătoare.
Dacă în cazul unor personalități asemenea situaţii penibile se petrec, sub ochii televiziunilor, vă închipuiţi ce se întâmplă în cazul unor oameni obişnuiţi și săraci. Curată batjocură!
Cercetător Principal II, dr. Marius Rotar
Asociația Cremaționistă Amurg din România
www.incinerareamurg.ro
Fii primul care comentează