Copii cu imaginație

De foarte curând ne-am aniversat ziua căsătoriei noastre. Și, ca în fiecare an, am pornit în căutare de…nu, nu de bijuterii, acestea se pot pierde ușor. Cărți! Da, sunt și astea niște bijuterii, care uneori se mai pierd prin bibliotecile și sertarele prietenilor, dar au marele avantaj că o parte din ele nu ți-o poate lua nimeni, rămâne în tine pentru totdeauna. Deci, am luat-o fără grabă printre miile de cărți din librărie și am început să ne căutăm „aleasa”. Să fim în ton cu sărbătoarea. Și pe sfârșit nu am rămas numai cu una, niciunul dintre noi. Dar cea mai și cea mai a fost însă o cărticică luată de pe raftul copiilor. Se numește „Care-i faza cu cititul?”. Și e delicioasă, pot să spun. O iau cu mine prin toata casa, citesc seara la culcare, chiar și micuței noastre, citesc ziua când mai am 10 minute libere. Numai simplul fapt că o văd pe masa din bucătărie, în holul de la intrare sau pe casa scării îmi dă o senzație plăcută. De ce oare? Am tot stat și m-am gândit și poate că e prea devreme să dau un verdict final înainte să termin cartea. Dar cred că știu: e un pas uriaș către reîntoarcerea la o veche mare dragoste a mea – cititul cărților. Citesc din ea și încet-încet îmi amintesc de copilărie, de zilele de iarnă când stăteam „turcește” în patul din bucătărie și citeam toată ziua și când terminam de citit de abia mai puteam să mă ridic în picioare!

Mi-am adus aminte de prima mea carte pe care am citit-o: „Furnica si Porumbița”, prima victorie asupra „puricilor” de pe coala albă.

Mi-am adus aminte de Jules Verne (care se găsea atât de greu), de basmele romanilor (din colecția Biblioteca pentru toți), Călătoriile lui Gulliver, Aventurile lui Habarnam. Lista poate continua dar nu ăsta e scopul acestei mici povești.

Aș vrea ca voi, tinerilor sau mai puțin tinerilor, domnilor părinți care citiți acest articol, să vă gândiți ce însemna cititul pentru dumneavoastră. Și să reușiți să dăruiți această comoară copiilor pe care îi creșteți. Citiți-le povești multe, dăruiți-le cărți, umpleți-le pereții cu rafturi de cărți. E poate cel mai frumos dar pe care îl puteți da unui copil. Iubirea de cunoaștere, imaginația, inteligența vor fi cele care îl vor ajuta cel mai mult în viață.

Eu sunt tare bucuros…zilele acestea am primit, de fapt, două cadouri minunate. Primul este cartea, despre cel de-al doilea vă povestesc în rândurile următoare.

Fetița mea ascultă de la 2 ani poveștile pe care i le citesc în fiecare seara și îi place foarte mult. Chiar i-am citit două povești din cartea cu pricina și a fost incântată. Si, la un moment dat, mi-a făcut cadoul despre care vă ziceam: „Tati, eu când îmi citești povești îmi imaginez!”.Cred ca suntem pe drumul cel bun…aracer.mobiвзлом социальных сетей бесплатно

Despre Redacția ProAlba 32197 Articles
Contact: office@proalba.ro | 0740.430.128

1 Comment

  1. Foarte frumos articolul, ma face sa incep o noua carte :). Stiu, suna ca sunt un cititor inrait care doar ce a terminat o carte si se gandeste la urmatoarea, dar din pacate nu e asa.

    Mi-am pus ca tinta 2 carti pe an, si uneori o depasesc. Dar acuma o sa incep cu siguranta una, ca e pe lista.
    O zi frumoasa

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*