Drumeţule,
Inainte de a păşi în oraşul acesta
unde sufletele martirilor
încă veghează la porţi de cetate,
ascultă faptele străbunilor
rostite de fiecare clopot, ce bate!
Sub dangăt şi astăzi mulţimea vuieşte,
aclamând pe Viteazul Mihai;
Sufletul lui de-a pururi pluteşte,
peste steaguri de luptă şi tropot de cai!
Răsună profund către cer
porunca-i dată – înspre nemurire,
strigată din pieptul întregului neam:
UNIRE! UNIRE! UNIRE!
Prelung, tânguirea de clopot
jeleşte martirii – cu roata zdrobiţi,
în plânsul mulţimii şi vaiete-n hohot,
de mână străină, barbar schingiuiţi!
Drumeţule prin Alba Iulia,
Cetatea de suflet a neamului meu;
Să ştii că aici – unde sfântă e glia,
păşeşte din când, în când… Dumnezeu!
Fii primul care comentează