„Pentru Uniunea Europeană, vremea relaxării fiscale s-a încheiat. După trei ani grei de criză, din păcate trebuie să strângă si mai tare cureaua si să cheltuie banul public cu atentie maximă. România nu face exceptie, iar ca stat semnatar va avea o autonomie redusă în deciziile privind cheltuielile bugetare. În conditiile în care investitiile nu mai sunt prioritatea statului român, este cu atât mai important ca autoritătile să facă eforturi mult mai sustinute pentru a atrage investitori privati, în special investitii străine care să aducă si bani la buget si care să creeze locuri de muncă, atât de necesare în vremuri de criză”, declară consultantul financiar Bogdan Baltazar.
Declaratia este făcută în contextul în care România a semnat la Bruxelles Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta în cadrul uniunii economice si monetare. Prin disciplina fiscală pe care o impune, tratatul este văzut ca un instrument care să ducă la creştere economică durabilă, ocuparea forţei de muncă, competitivitate şi coeziune socială în Uniunea Europeană. În acelasi timp, aceeasi disciplină fiscală riscă să limiteze disponibilitatea statelor semnatare către investitii.
„Este trist si revoltător faptul că România nu are proiecte „la cheie”, gata să pornească, iar investitiile străine directe sunt în cădere liberă. Stiu un singur proiect major care poate fi implementat rapid, îl stie toată lumea, e vorba de proiectul minier de la Rosia Montană, o investitie directă de două miliarde de dolari. Totusi, răspunsul autoritătilor, oricare ar fi el, trenează de ani buni. Ce semnal dă România investitorilor, prin această lipsă de decizie? O tară în dezvoltare are nevoie de industrie, nu putem să supravietuim doar prin constructia de masini a celor de la Dacia”, sustine Bogdan Baltazar.
Importanta industriei, în special a industriei extractive pe plan european este sustinută si de recentul parteneriat pentru inovatie în domeniul materiilor prime propus de Uniunea Europeană, care îsi propune să crească productia proprie de materii prime a Uniunii si implicit la scăderea dependentei de importuri. Parteneriatul, propus în ultima zi a lunii februarie, va coaliza statele membre, companiile si cercetătorii în efortul de a intensifica activitătile de explorare, extractie si procesare a materiilor prime.
În legătură cu această coaliţie europeană ce îşi propune să creeze noi locuri de muncă, şi Ion Popescu, presedintele Confederaţiei Sindicale Naţionle Meridian, se declară un susţinător al investiţiilor: „Sustinem cu tărie o revigorare a productiei industriale în România, care ar fi o sursă sigură de crestere economică reală, pe termen lung. Industria extractivă are un potential urias de dezvoltare si de creare de locuri de muncă, dar ea nu se poate face fără investitii masive. Cu bani de la buget, România nu poate decât să închidă mine, fără ca nici măcar să le ecologizeze. Banii privati sunt cei care pot redeschide minele, pe baze moderne si viabile”.
După 1998, în România s-au închis 550 de mine și au rămas fără loc de muncă peste 80.000 de oameni, iar numărul disponibilizaților din sectorul minier continua să crească. „Sigur că nu ne vom întoarce la mineritul tradițional și nici nu este benefic să ne propunem asta. Este nevoie de un minerit modern și performant, care să utilizeze cele mai bune practici disponibile. O industrie minieră modernă aduce beneficii atât economiilor, cât și oamenilor, prin miile de locuri de muncă pe care le creează”, concluzionează Ion Popescu, liderul confederatiei sindicale.
Consiliul Coordonator al Grupului de Susţinere a Proiectului Roşia Montană
la cati aliati are RMGC si la cata presiune pune prin oameni de casa si opinii menite sa schimbe si sa contrazica rationamente normale si inradacinate in cultura noastra, nici nu m-ar mira ca statul sa dea startul la acest proiect, deoarece interesele sunt f mari, iar UE lasa de inteles ca vrea ca proiectul sa inceapa pentru a vedea niste cifre pe hartie(stabilitate financiara si locuri de munca), un buget in curs de ameliorare si „un semnal pe care Romania sa-l transmita investitorilor”.
astea sunt doar speculatii si incercari din partea corporatiei si a statului de a linisti lumea si pe cei care se opun acestui proiect, toate acestea facandu-se cu ajutorul si complicitatea tuturor publicatiilor periodice(gazete, reviste, site-uri) care ii fac reclama acestui RMGC.