Alba Iulia este pentru români, un fel de Mecca, un Ierusalim, o Golgotă a neamului, cetate plină de suferință, dar și de lumină și întreagă biruință. Așezământul ,,cel mai trainic și mai de folos”-N. Iorga- al românilor din Transilvania, a fost Mitropolia Bălgradului. Si astăzi, ansamblul Catedralei „Incoronarii” – numită și a ,,Reîntregirii”-, reprezintă unul dintre cele mai însemnate simboluri ale istoriei şi culturii noastre din cetatea unităţii naţionale, dar şi un Monument al Unirii -în următoarea perioadă, sperăm cu toții, să prindă contur, mult visatul și prea îndelung așteptatul, Monument dedicat zilei de 1 Decembrie 1918 -. Pentru Catedrala “Încoronării” din Alba Iulia, la sugestia lui N. Iorga, ing. Victor Ştefănescu, care se ocupa de proiect, a ales ca prototip Biserica Domnească din Târgovişte, ridicată în 1585 de Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul. Aceasta, la rândul ei, avea ca model Mitropolia din Târgovişte ridicată de voievodul Neagoe Basarab. Catedrala trebuia să reprezinte, prin planul ei în „cruce greacă înscrisă” valoarea de simbol, continuând atât tradiţia împăraţilor bizantini cât şi a domnilor Ţării Româneşti.
Piatra de temelie a fost aşezată a doua zi de Paşti, adică la 28 aprilie 1921 iar lucrările au fost încredinţate Societăţii Întreprinderii Generale Tehnice din Bucureşti, sub conducerea inginerului Tiberiu Eremie, precum şi a inginerilor Marcu şi Grigorescu.
Catedrala cuprinde o suprafaţă de 750 mp., înălţimea de 40 m., fiind înglobată într-o incintă patrulateră cu clopotniţa la vest înaltă de 58 m. Lucrările au avansat rapid, deoarece şantierul a fost aprovizionat continuu din toate părţile. În iulie 1921, se lucra la edificarea tamburului şi a turlei bisericii, iar în august clopotniţa era aproape gata. La 8 septembrie 1921 s-a montat deja crucea de pe turla bisericii, iar la 1 decembrie s-au demontat schelele. În acelaşi timp, se executau lucrările de finisaj a interioarelor şi a început activitatea pictorul Costin Petrescu.
Catedrala este componenta principală a ansamblului ce domină latura de vest a cetăţii. Planimetric, edificiul se compune dintr-un pridvor deschis pe stâlpi şi coloane cu capiteluri compozite, ce poartă o boltă semicilindrică şi interiorul în care se pătrunde prin intermediul unui pronaos. Spaţiul bisericii este dominat de turla principală, sprijinită pe patru stâlpi octogonali placați, ca și pereții, cu marmură de Moneasa, și având baze pătrate, elementele de articulare ale bolţilor fiind subliniate cu detalii de plastică arhitectonică.
Lăcaşul din Alba Iulia evocă prin monumentalitate una dintre creaţiile de vârf ale arhitecturii medievale româneşti, exprimând în acest mod legătura cu edificiul religios înălţat cu mai bine de trei veacuri în urmă, de Mihai Viteazul în fosta capitală a Transilvaniei.
Realizate de pictorul Cosmin Petrescu, scenele biblice care împodobesc interiorul Catedralei Reîntregirii, respectă programul iconografic tradiţional la care însă influenţele stilistice apusene sunt evidente. Decorul pictat formează un ansamblu unitar şi armonios ce împodobeşte pereţii naosului, arcadele semicilindrice susţinute pe cei patru stâlpi centrali, absida altarului, peretele de vest şi traveele pronaosului. În pronaos sunt zugrăvite portretele ctitorilor primei Mitropolii din Bălgrad: Domnitorul Mihai Viteazul şi Doamna Stanca. Pe peretele vestic al naosului se află portretele înalţilor ierarhi din timpul înălţării catedralei: Arhiepiscopul Nicolae Bălan, Mitropolit al Ardealului, Banatului şi Maramureşului şi Miron Cristea, Arhiepiscop al Bucureştiului, Patriarhul României, şi cele ale suveranilor României Mari, regele Ferdinand şi regina Maria. La baza iconostasului, adosate arcului de triumf, ample portrete înfăţişează pe mitropoliţii Transilvaniei Ilie Iorest şi Sava Brancovici, cele ale călugărilor Visarion Sarai şi Sofronie din Cioara şi chipul mucenicului Oprea Miclaus din Săliştea Sibiului. În absida altarului se află portretul realizatorului frescei religioase, în stil neobizantin, pictorul Costin Petrescu (1872-1954).
Decorul interiorului este întregit de reuşita realizare artistică a catapetesmei altarului, operă a sculptorului G. M. Babic şi a pictorului I. Norocea. Tâmpla, care desparte altarul de naos, pe care sunt înfăţişaţi Sfinţii Petru şi Pavel, împăraţii David şi Solomon, este împodobită cu icoane în mozaic, realizate de acelaşi Ion Norocea. În nişele pridvorului se adăpostesc patru plăci comemorative care ne aduc aminte de patru evenimente importante: 1). Tipărirea pentru prima dată a Noului Testament de Mitropolitul Simion Ştefan la 1648: „Aici în Bălgradul Transilvaniei, cu trei veacuri în urmă, Mitropolitul Simion Ştefan a tipărit Noul Testament, tălmăcit de ieromonahul Silvestru, venit de dincolo de munţi.”; 2). Unirea de la 1600 înfăptuită de către Mihai Viteazul: „Aici, pe pământul trecătoarei glorii a lui Mihai Viteazul, Domn peste Ardeal, s-a împlinit după trei secole menirea de a fi împreună a poporului român.”; 3). Martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan: „Aici, pe pământul stropit cu sângele martirilor suferinţei româneşti, rupţi pe roată pentru dreptate, a răsărit după un secol şi jumătate, soarele unităţii naţionale.”; 4). Refacerea unităţii spirituale şi bisericeşti a românilor în anul 1948: „Aici, după 250 de ani s-au regăsit în aceeaşi lege în Biserica străbună, fraţii despărţiţi prin silnicie şi viclene promisiuni, 21 octombrie 1948.”
Cu ocazia restaurării frescei, în anul 1994, pe peretele vestic al naosului, deasupra intrării, a fost înscrisă următoarea pisanie: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi împreună cu lucrarea Sfântului Duh, s-a zidit acest sfânt lăcaş de închinăciune între anii 1921-1922. Ridicată în memoria catedralei lui Mihai Viteazul, primul unificator al românilor, actuala catedrală rămâne peste veacuri simbolul unităţii naţionale şi spirituale. Regele Ferdinand I şi regina Maria, în timpul cărora s-a realizat această ctitorie, s-au încoronat aici la 15 octombrie 1922, ca suverani ai României Mari. Proiectul lucrării se datorează arhitectului Ştefănescu, realizarea inginerului Tiberiu Eremie, iar pictura în tehnică fresco, maestrului Costin Petrescu. 10 martie 1994.”
Aşezarea icoanelor pe tâmplă
1.Maica Domnului; 2.Ap. Ioan; 3.Avacum; 4.Naum; 5.Iezechiel; 6.Isaia; 7.Moise; 8.David; 9.Maica Domnului Orantă; 10.Solomon; 11.Aaron; 12.Ieremia; 13.Daniel; 14.Iona; 15.Zaharia; 16.Toma; 17.Simeon; 18.Andrei; 19.Marcu; 20.Ioan; 21.Petru; 22.Deisis ori Sfânta Treime; 23.Pavel; 24.Matei; 25.Luca; 26.Iacob; 27.Bartolomeu; 28.Filip; 29.Naşterea Maicii Domnului; 30.Intrarea în biserică; 31.Buna Vestire; 32.Naşterea Domnului; 33.Întâmpinarea Domnului; 34.Botezul Domnului; 35.Cina cea de Taină sau Sfânta Mahramă; 36.Schimbarea la Faţă; 37.Floriile; 38.Învierea Domnului; 39.Înălţarea Domnului; 40.Pogorârea Duhului Sfânt; 41.Adormirea Maicii Domnului; 42.Sfântul Nicolae sau Ioan Botezătorul; 43.Arhanghelul Gavriil sau Laurenţiu(diaconul); 44.Maica Domnului cu Pruncul Hristos; 45.Ioan; 46.Arhanghelul Gavriil(Buna Vestire); 47.Marcu; 48.Matei; 49.Maica Domnului(Buna Vestire); 50.Luca; 51.Iisus Hristos Învăţător; 52.Arhanghelul Mihail sau Ştefan(arhidiaconul); 53.Icoană de hram(Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil).
Prin aceste elemente caracteristice, Catedrala „Incoronării, se înscrie între monumentele reprezentative ale artei arhitecturale românești de după 1918 din Transilvania. Vizitarea ei îți oferă o temeinică lecție de spiritualitate creștină și istorie românească.
prof. Nicolae Andron
Fii primul care comentează