Arhitectul Ioan Străjan: O adunătura votată de noi a ajuns să alunge orice formă de dezvoltare, orice perspectivă de mai bine, ori de atragere de investiții

Opinie: Despre bătaia de joc din urbanismul local

Cred ca a venit momentul să vorbesc despre ce a ajuns orașul în care m-am născut, am crescut și pe care l-am slujit 40 de ani, în doi ani, în care o adunătura votată de noi a ajuns să alunge orice formă de dezvoltare, orice perspectivă de mai bine, ori de atragere de investiții. Nici măcar să continue la timp și integral ce a moștenit de la administrația anterioară. Peste 80 de milioane de euro.

Plecând de la faptul că erau trasate liniile principale de dezvoltare, stabilite zonificările funcționale și dezvoltările de circulații în așa fel încât să dispară ambuteiajele în trafic și alte probleme legate de zonele funcționale (case, blocuri, industrie etc. ) se găsește câte un neisprăvit care stă pe scaunul de arhitect șef, (după ce nu a luat examenul pentru acest post decât în restanță), să interpreteze paragrafe din Regulamentul Planului de Urbanism General (P.U.G.), într-un cu totul alt înțeles decât a fost gândit de noi (Biroul de Proiectare Străjan) în calitate de elaboratori ai P.U.G.-ului. Și cum a fost avizat și aprobat de toate autoritățile centrale și consiliul local.

O comunitate de oameni, care în cazul nostru este orașul în care trăim, este o sumă de nevoi (locuit, educație, distracție, circulație, muncă, odihnă, sănătate etc.), de dorințe legate de toate nevoile pe care le-am enumerat și chiar în plus, care se suprapun peste istoria locului, peste fondul construit existent, peste cadrul legislativ din acel moment.

Toate dezideratele noastre devin posibile daca avem asigurate veniturile necesare și aici ne întoarcem la problema mea! Dacă în hățișul de legi prin care omul de rând este obligat să vâslească cu greu, mai apar și prevederi locale cretine, care blochează dezvoltarea, blochează construcțiile, cum este actuala propunere cu privire la autorizațiile de construcție în zonele fără rețele edilitare, unde mai este cu adevărat preocuparea pentru binele oamenilor, pentru progresul orașului, pentru atragerea de investitori?

Clădirile de locuit pot funcționa fără nici un racord. Avem panouri solare, pompe de căldura și fose etanșe. Sunt soluții tehnice actuale care permit astfel de investiții, atât timp cât dispui de bani și deții avizele și autorizațiile legale necesare. Instituțiile trebuie să ajute oamenii să obțină facil aceste documente, să poată construi, nu să îi împiedice aiurea-n „tramvai” – o aberație electorală pentru Alba Iulia, a actualei administrații.

Am îndepărtat zeci de investitori imobiliari care pe lângă faptul că dau de lucru constructorilor, instalatorilor locali etc, tranzacționează terenuri, plătesc taxe locale, sunt baza industriei orizontale: mobila, instalații, obiecte sanitare, gresie, covoare etc. Toate acestea înseamnă venituri care ne îndreptățesc să avem nevoi de genul celor care au fost enumerate anterior .

Toți am circulat în diverse locuri în lume și avem exemple de frumos peste tot. În contextul actual, în orașul nostru, care ani de zile a fost exemplu la nivel național, constat că lipsa de profesionalism și bunăvoință, lipsa de perspectivă și blocarea propunerilor urbanistice benefice pentru oraș, condamnă orașul la un regres la care nu pot rămâne indiferent, drept pentru care, alături de comunitatea profesională avizată, de investitori locali bine intenționați, companii de utilități, instituții avizatoare, o să încep să pun în discuție toate propunerile bune sau rele din ultimii doi ani! Și în mod deosebit, acele inițiative care deja au blocat dezvoltarea în oraș, care au amânat o serie de proiecte, care au generat costuri suplimentare beneficiarilor, procese în justiție, și alte consecințe nefaste.

Va urma!

Arh. Ioan Străjan

(material primit pe adresa de mail a redacției)