Ard limbile focului înalte, copii,
În tabăra primelor voastre cuvinte,
Aici pe o coamă de deal, în Ardeal,
Unde tulnicul răsună iarăşi cuminte,
Vom cînta împreună un cîntec de dor,
Cu glasuri suave şi-atît de curate,
Să răsune pădurea, cristalinul izvor,
Pe întregul pămînt respirînd libertate.
Aici ne-am născut între Horia şi Cloşca,
Crişan… Şi-n lumina acestui Ardeal
Un crai fără seamăn, fără frică de moarte,
Impărţit-a dreptate pe meleagul natal.
Avram Iancu, copii, e aici lîngă voi,
Priviţi cum aleargă prin foc către stele,
De-acolo veghează la liniştea noastră
Alături de martirii clipelor grele.
Să cîntăm împreună de-aici, din Ardeal,
Pentru cei ce ne-au fost clipa de libertate,
Voi, copii minunaţi ai acestui pămînt,
Pentru cei ce-au ştiut să ne poarte-n dreptate.
https://www.facebook.com/Ioan.Lancrajan
Fii primul care comentează