“Pentru că sunt nişte hoti!”, ar sări în sus majoritatea indignată. “Pentru că le dăm noi voie”, ar spune cei cu ceva sânge în instalaţia de deasupra gâtului. Acesta şi este adevărul. Nimeni nu se mai amăgeşte cu ideea că primarii din România nu fură. Puţini sunt cei care nu se ocupă de acest sport profitabil. Majoritatea, din ‘’coate-goale’’, au ajuns să îşi pună coatele pe purcoaie de bani, pe grămezi de aur, pe teancuri de valută şi pe nisipul plajelor exotice. Problema este ca NOI le dăm voie să fure. Electoratul, că la el trebuie să ne şi referim, a ajuns să considere asta un lucru normal. “Toţi fură, domnule. TOŢI ! Ce să facem? Nu putem face nimic”. Adevarul este că, aşa dupa cum nimeni nu te poate face prost făra consimţământul tău, tot aşa nimeni nu te poate fura făra să iţi dai acordul, fără să îi întinzi hoţului de primar cheia de la casa de bani şi, în plus, să îi mai şi îndeşi în buzunare ceva mărunţis, să aibă bietul om de o ceafă de porc cu ‘’gagica’’ pe la munte, de o Viagra şi de un whisky fin înainte de culcare. De fapt, cine este primarul? Primarul este omul care ar trebui să fie servitorul alegătorului. Primarul este omul care strânge banii alegătorilor, bani plătiţi prin taxe şi impozite, şi îi administrează în interesul cetăţenilor. Primarul este omul care ar trebui să se aplece cu respect în faţa fiecarui alegător şi să îi spună tot ceea ce a făcut cu banii lui şi cu banii celorlalţi alegători. Un primar işi scoate pălăria în faţa cetăţeanului şi trebuie să îi mulţumească în fiecare zi că i-a făcut onoarea să îl pună să administreze banii comunităţii. Aşa ar fi corect si logic. Dar la noi firescul nu există iar logica este întoarsă pe dos. La noi, cu largul concurs al majorităţii măcănitoare, primarul nu mai este slujitorul comunităţii, ci stapânul acesteia. La noi, primarul se plimbă cu capul sus şi cu nasul în Lună în timp ce mulţi alegători se consideră slugile primarului. Pentru că, nu-i aşa, primarul este sus iar ei sunt nişte bieţi oameni. Alegătorul-slugă se pleacă până la pământ în faţa primarului, îl priveşte cu admiraţie, este gata să îi sărute condurul în semn de supunere oarba, aşa cum se săruta odinioară condurul sultanului. Alegatorul-slugă nu întelege că EL l-a pus sus pe primar şi nu primarul l-a pus pe jos pe el. Alegatorul-slugă abia aşteaptă să îi arunce primarul o privire scurtă ca să fugă acasă şi să se laude fericit: “S-a uitat primarul la mine !” La noi, primarul s-a învăţat că el nu dă socoteală nimănui. A învăţat că există o hoardă care poate fi condusă uşor, cu două-trei banane, cu un concert şi câteva dungi pe asfalt. Alegătorul-slugă o să se oprească în drumul către concert, mâncând încet banana şi privind dunga trasă pe asfalt. Apoi spune, cugetând adînc: ”ce dungă, domnule, ce dungă. Se vede că primarul munceşte, nu ca ceilalţi care nu au facut nimic”. Atâta timp cât există proşti care să îl voteze fără să îl întrebe nimic, care pică în fund în faţa unor lucrări normale şi care acceptă orice minciună a primarului, de ce să dea acesta socoteală? De ce să explice alegătorului ce a făcut cu banii comunităţii? Dacă nu te întreabă nimeni, de ce să răspunzi? Primarul a ajuns nu numai un vătaf ci chiar un grof al localităţii. El decide ce se face, el decide cine trebui
e să fie director ‘’acolo’’ sau ‘’dincolo’’. El decide cine ‘’unde’’ şi ‘’pe cine’’ angajează, el stabileşte pe unde ai voie sa treci, el stabileşte pentru tot, în locul tău. Şi dacă tot nu îl întreabă nimeni ce face cu banii, de ce să nu îi cheltuiască aşa cum vrea el? De ce să nu plătească lucrări la preţuri de 2, 3 sau 4 ori mai mari? De ce să nu îmbogăţească nişte firme care, recunoscătoare, vin cu plicul gros unde trebuie şi când trebuie? Parcă este mai frumoasă viaţa când fundul tău de primar este masat de scaunul unei super maşini pe care din salariul de primar nu ţi-o puteai cumpăra nici într-o viaţă.Parcă este mai frumoasă viaţa de primar de când s-au inventat conturile bancare din Dubai, casele palat din Romania, maşinile de lux, băuturile fine şi gagicile de 20 de ani. Şi în timpul ăsta, alegătorul-slugă vorbeşte pe la toate colţurile: “Şi ce-i dacă a furat, domnule? Toţi fură! De ce să vină altul care-i muritor de foame să işi facă plinul? Măcar ăsta de acum are de toate’’. Iar fericitul primar poate fi mulţumit că are asemenea alegători. Oameni care îl apreciază pentru cât a furat. Oameni care sunt chiar mândri că primarul lor ştie să fure. Oameni care îl vor vota în continuare pentru ca nu cumva, Doamne fereşte, să fure altul. Iar din patru în patru ani, cetăţenii nu işi aleg un administrator al banilor publici ci îşi aleg un stăpân căruia să le fie slugi credincioase. Îşi aleg omul care să-i fure cinstit, democratic, cu talent. Cel putin, până acum, asta s-a întimplat în foarte multe oraşe. Orice asemănare cu Alba Iulia poate fi întâmplătoare. Sau nu.
Av. Radu Octavian
Alegătorul român, evident, are nevoie și de astfel de articole. Este ca și o prostituată, care își face meseria și, pentru că are mulți clienți, mimează orgasmul. Se întâmplă odată și „o pățește”, trăiește momentul cu adevărat. Simte acel ceva și începe să-și dorească perechea, o familie. Tu, politicianule, de fapt, ești o curvă politică și nici nu-ți dai seama că nu ai fost niciodată meseriaș în nimic. Cei câțiva din politică, puțini, cărora ar trebui să-mi cer scuze pentru cuvintele de mai sus, că am generalizat și i-am pus în aceiași oală, să stea liniștiți. Omul cu drept de vot, românul, se schimbă, nu mai este cetățeanul turmentat. Nu mai este într-o piesă de teatru. Este drept, că trebuie să joace la aceste alegeri cu destui de mulți, care nu-l reprezintă pe el, alegătorul. Este necesar, totuși, să mergem la vot, să alegem pe cel, pe cei cu care sperăm că există o șansă și, apoi, să nu ne mai lăsăm violentați. Nu uita, anul acesta ai văzut, de mai multe ori, forța ta și câtă frică este în cel pe care l-ai pus acolo sus. În câteva luni, s-au întâmplat lucruri care nici nu credeam că sunt posibile. Cineva a trăit orgasmul. Poate că ambele părți. Vom veghea!